Sfîrșitul lumii se amînă

Un asteroid plutește liniștit în imensitatea spațiului universal supus gravitației, forței și materiei întunecate. Un alt asteroid trece pe lîngă el și-l întreabă: ”ce faci, bă, vii la o bere? Hai că azi avem ciocnire între două stele, poate se lasă și cu prelungiri”.

”Nah.. nu pot, am treabă”, răspunde asteroidul nostru deschizînd o carte groasă. ”Scrie aici ceva de Apocalipsă și sfîrșitul lumii. Deci – am program și tare mă tem că am întîrziat deja”… și cu aceste cuvinte se aruncă în viteză spre o galaxie în formă de disc.

Stelele zboară pe lîngă el cu o viteză amețitoare. Uite și sistemul la care trebuie să ajungă. ”Ia să vedem unde e planeta care mi-a stricat ziua”, răsfoiește din nou cartea. ”Aha, e mărgica aia albastră, a treia planetă de la soare”.

”Stai un pic”, își zice el nedumerit. ”Cum fac cu Bruce Willis și Chuck Norris? Dacă apar în ultimul moment și mă explodează?! Cu oamenii ăia nu te pui!” Scoate telefonul și tastează 112, numărul de urgență universală. Ascultă concentrat. ”Am înțeles să trăiți! Îs bătrîni deja, îi iau prin surprindere”.

Se avîntă din nou cu viteză spre planetă, gata s-o lovească. Ridică mînă și privește cadranul ceasului său Omega. ”Blesteme și comete!” exclamă el supărat, ”m-am luat cu asteroidița aia și am ajuns prea repede. Încă nu e 11.11.2011, e abia 8. Și e prea tîrziu să mă mai întorc”.

Așa că în ultimul moment virează ușor de la cursul inițial, trecînd la mustață printre Pămînt și satelitul acesteia. ”Of, of… șeful va fi foarte supărat. Sfîrșitul lumii se amînă…”