Of, draga mamei: măcar alb să fie!

Cam așa evoluează în timp rugămințile și așteptările părinților legate de viitorul ginere, mai ales atunci când fiica locuiește în străinătate.

Până la 25 ani

Draga mamei, găsește-ți și tu un român de-al nostru. Că ești singură printre străini și tare bine ți-ar prinde un suflet apropiat. Că parcă altfel te înțelegi cu un om când vorbești aceeași limbă. Nu de alta, dar să putem schimba și noi cu el măcar o vorbă.

Între 25 și 30 ani

Of, măi fată! Apoi dacă nu se poate să fie de-al nostru, măcar creștin să fie. Să te ferească bunul Dumnezeu de arabi, turci de alte nații păgâne. Că altfel trăiești cu un om care știe să facă sfânta cruce și să zică Tatăl Nostru.

Între 30 și 35 ani

Apoi și de-a fi turc, n-ar fi o problemă așa de mare. Că oameni buni sunt peste tot, iar iubirea nu ține de religie, atâta timp cât ai frică de Cel de sus și-ți iubești familia. Dar fă cumva măcar alb să fie. Să nu fie negru sau cu ochii ca cheutorile că nu s-a mai pomenit așa ceva în neamul nostru.

Între 35 și 40 ani

Român sau străin, creștin sau de altă religie, alb, negru sau galben – ce mai contează? Principalul e bărbat să fie și să te iubească. Nu de alta, dar cu apucăturile astea occidentale departe nu-ți ajunge. Și apoi ce familie e asta în care femeia trăiește cu altă femeie?

După 45 ani

Draga mamei, zău că nu te-ai grăbit cu măritișul. Apoi nici căsătoria asta nu mai e ce-a fost cândva. Și apoi cine a zis că trebuie neapărat să te măriți? Că uite, trăiesc oamenii o viață întreagă împreună și nu-și bat capul. Ce contează o hârtie și-o semnătură când este iubire? O singură rugăminte avem și noi la tine – una singură. Adu-ne și nouă un nepot la bătrânețe…

Sursă foto