Ofuri cotidiene

Nici angajații de la stat nu mai sunt ce-au fost

Inspectoratul Județean de Poliție Cluj. Intru, iau număr de ordine, completez cerere pentru eliberarea unui cazier judiciar. Deasupra ghișeelor, pe un ecran digital sunt afișate numerele în lucru. Oamenii stau așezați și așteaptă cuminți. Aștept și eu.

Afară sunt 22˚C. E soare și foarte plăcut. E prima zi cu adevărat caldă după 2 săptămâni în care am zgribulit. Oamenii sunt mai buni, atmosfera este relaxată. Niște copilași aleargă prin sală și chicotesc. Două persoane din fața mea lipsesc. Apare numărul meu de ordine.

Fac trei pași până la ghișeu. Îmi ia cam 2-3 secunde să ajung. Suficient ca doamna să afișeze următorul număr de ordine. Mă observă, ia actele și oftează.

– Haideți mai repede, domnule! Eu nu am timp de pierdut. Am de lucru!

Am rămas cu gura căscată. O persoană angajată la stat ce se grăbește să muncească? N-am mai întâlnit așa ceva niciodată. Mai ales în Cluj unde oamenii nu se grăbesc de felul lor. Mă gândesc să merg mâine încă o dată ca să o felicit, căci azi am fost așa de șocat încât am rămas mut.

Nici angajații de la stat nu mai sunt ce-au fost…

Sursă imagine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button