Ilinca, 1 an și 6 luni: etapa primelor silabe și a primelor tantrumuri

Iată că a mai trecut o lună: o lună de izolare în care am lucrat de acasă, o lună petrecută în 3 între 4 pereți, o lună în care am avut mai mult timp pentru Ilinca. În articolul precedent vă povesteam cum Ilinca a învățat să zică Da și Nu.

Etapa silabelor

Luna a 18-a a venit cu alte noutăți. Ilinca înțelege din ce în ce mai mult din ceea ce aude și a intrat în etapa în care încearcă să reproducă cuvintele, rostind silabele pe care le poate pronunța. Iată câteva din ele:

– Ilinca, dă-mi, te rog, cartea de pe masă!

– Ca!
– Ilinca, hai să povestim cu bunicii!
– Bu!
– Ilinca, hai la masă. Mama a făcut cușcuș?
– Cu-cu!
– Hai să dansăm. Uite că pun muzică?
– Mu!
– Spune-i la revedere cățelului!

– Pa-pa!

Bănuiesc că ai înțeles ideea. Deocamdată acestea sunt silabele ei preferate. Cuvintele ei preferate, însă, sunt mama și tata. Luna aceasta a început să le spună conștient pentru a ne chema, pentru a-și exprima sentimentele sau fără vreun motiv anume,  pur și simplu, pentru că îi plac cum sună.

Cuvintele preferate ale Ilincăi sunt mama și tata. Cred că le spune cel puțin de vreo 100 de ori în fiecare zi.

Cățăratul și cotrobăitul prin sertare

Etapa cățăratului despre care vă povesteam acum 2 luni continuă cu noi obiective și noi accidente. În această perioadă Ilincăi îi place să se cațăre pe scaunele din bucătărie ca să poată vedea ce se întâmplă pe blatul de bucătărie și pentru a trage și a explora lucrurile de pe masă.

Într-o zi spălam geamurile pe balcon, eram urcat pe ultima treaptă a scării, când a apărut sus lângă mine. Am încremenit. Cățăratul pe măsuța din camera sa este deja la ordinea zilei, de aceea căprița noastră încearcă mereu să cucerească noi piscuri. Noi oftăm, încercăm să o protejăm și o alinăm atunci când cade.

Căprița noastră încearcă mereu să cucerească noi piscuri. În această perioadă îi place să urce pe scaunele din bucătărie ca să poată vedea ce se întâmplă pe blatul de bucătărie și pentru a explora lucrurile de pe masă.

Cu același succes continua și etapa cotrobăitului prin sertare. În disperare de cauză, am blocat câteva din ele. Ilinca nu s-a lăsat descurajată și s-a orientat rapid spre dulapuri. Concluzia noastră este că nu avem cum (și nici nu trebuie) să-i interzicem acest lucru.

Soluția pe care am ales-o a fost să-i direcționăm această curiozitate spre lucrurile care nu o pun în pericol. I-am dedicat un sertar special cu cordeluțe, panglici și fel de fel de chițibușuri pe care le explorează și le împrăștie prin casă. A fost soluția de compromis pe care am găsit-o deocamdată.

Primele tantrumuri

Noutatea absolută a acestei luni a fost apariția acceselor de furie, cunoscute sub numele de tantrumuri (cuvânt din limba engleză). Conform specialiștilor, acestea apar între 1 și 4 ani din cauza frustrărilor pe care le adună cei mici, a transformărilor prin care trec și a sentimentelor pe care nu le pot  încă exprima.

Tantrumurile sunt niște izbucniri emoționale care pot apărea fără un factor declanșator specific. La Ilinca acestea se manifestă prin țipete puternice, plâns necontrolat, aruncarea lucrurilor și apar, uneori, atunci când ea nu primește imediat ceea ce cere sau nu îi permitem să facă ceea ce-și dorește.

Și, ca să fie tabloul complet, tot în această lună au început să-i încolțească și incisivii de jos care provoacă cea mai mare durere dintre toți dinții, atunci când cresc.

Inițial accesele ei de furie ne-au luat prin surprindere. Apoi ne-am obișnuit cu ele și am aflat că acestea sunt un lucru obișnuit pentru vârsta ei. Când apar tantrumurile încercăm să o alinăm și să o direcționăm spre o activitate care îi face plăcere.

Desigur, accesele ei de furie sunt un factor de stres pentru toată familia. Încercăm, totuși, să ne ținem cumpătul și învățăm din mers cum să le facem față împreună. Și, ca să fie tabloul complet, tot în această lună au început să-i încolțească și incisivii de jos care provoacă cea mai mare durere dintre toți dinții, atunci când cresc.

Pe scurt, nu ne plictisim deloc în carantină!