Jurnal de bord

În sfîrşit Sfîrșitul Lumii…


Într-o zi geroasă de decembrie pe Pămînt veni Sfîrșitul Lumii. Sosi cu o precizie de ceas elvețian, era totuși un eveniment respectabil care nu-și permitea să întîrzie așa cum o fac bunăoară asteroizii ăștia nestatornici pe care îi aștepți ani la rînd ca ei să se răzgîndească în ultimul moment şi să treacă pe lîngă…

… sau vulcanii, cutremurele și uraganele astea imprevizibile cu care te trezești pe cap fără nici o înştiinţare prealabilă. Nu, Sfîrșitul Lumii era un domn respectabil pe care te puteai baza. ”Oamenii mă așteaptă de ani de zile la o dată fixă. N-ar fi frumos din partea mea să lipsesc.”

Așa își spunea el în sinea lui în timp ce cobora pe Pămînt. Avusese parte de o călătorie lungă și obositoare tocmai din celălalt capăt al galaxiei. În cosmos era un frig de neînchipuit și domnul nostru simțea deja un început de reumatism. Însă datoria e datorie și trebuie îndeplinită la timp și fără pierderi.

Prin urmare Sfîrșitul Lumii se apucă neîntîrziat de treabă. Nu era hotărît însă de unde să înceapă. Se uită în jos și văzu foamete, războaie și instabilitate. Privi în dreapta și observă suprapopulare și condiții grele de viață. Privi în stînga şi văzu obezitate, arme de foc, criză economică și oameni deznădăjduiți.

”Foamete, războaie, suprapopulare, încălzire globală – măi, fraților voi vă descurcați destul de bine și fără mine, exclamă uimit Sfîrșitul Lumii. Nici nu mai are rost să-mi bat capul, sînteți deja pe drumul cel bun. Las că mai trec eu pe la voi peste vreo sută de ani să văd cum evoluează lucrurile.”

”Pînă atunci, să ne auzim de bine” spuse acesta și dispăru la fel de subit cum apăruse fără ca cineva să-l observe.

sursă foto

4 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button