Hristos… a înviat, mămucă Vera!
În prima zi de Paște Dumitraș era tare somnoros. L-a sculat bunica Maria cu noaptea în cap cînd s-a întors de la biserică. E greu să te trezești odată cu răsăritul soarelui, mai ales cînd ai doar 8 primăveri.
”Să nu bagi nimic în gură pînă nu mănînci sfințit” l-a atenționat bunica Maria. A gustat o bucată de pască, apoi s-a spălat pe față dintr-un lighenaș în care înotau vesel două ouă roșii și niște bănuți.
”Hai, dă o fugă pînă în deal la mămuca Vera și du-i niște pască sfințită. Să nu stai mult: un chișior încolo și unu înapoi, ai înțeles?!” ”Și să nu uiți să-i spui mămucăi Hristos a înviat!” îi strigă ea din urmă. ”Ai auzit, măăăi?”
Soarele se lupta din greu cu linia orizontului, păsările ciripeau, satul fumega după focurile Pascale din noaptea de dinainte. ”Să nu uit, să nu uit! Hristos a înviat! Hristos…” își tot repeta el în gînd.
Pe drum s-a oprit să se joace cu cățelul lui nanu Colea. Apoi s-a întîlnit cu Ionuț și a discutat niște lucruri foarte importante pe care nu pot să vi le dezvălui. Cînd să deschidă portița mămucăi, și-a dat seama că a uitat ce trebuia să-i spună.
Mămuca Vera îl întîlni în prag cu un ștergar într-o mînă și cu un zîmbet împărțit în două: jumătate bucuros, jumătate dojenitor. ”Hristos… HRISTOSU’ MĂTII, MĂMUCĂ VERA!” strigă el tare și îi întinse pasca sfințită.
Sursă foto