Ghiocel și Cleopatra se iubeau din clasa a 4-a
… dar povestea asta nu este despre ei
Povestea de mai jos este despre un flăcăuan, să-i zicem Ion, căruia îi place de o fetișcană, să-i spunem Lenuța. Într-o bună zi Ion își ia inima în dinți și o invită pe Lenuța la un film. Ea acceptă bucuroasă și ei petrec o seară frumoasă împreună.
Cîteva zile mai tîrziu Ion o invită la cină, urmează din nou o seară în care ambii se simt foarte bine. Ion și Lenuța încep să petrecă din ce în ce mai mult timp unul cu celălalt și la un moment dat decid să fie împreună.
Într-o seară Ion o conduce pe Lenuța acasă cu mașina. ”Iubitule, știai că azi se împlinesc 6 luni de cînd am ieșit prima dată?” spune Lenuța fără să se gîndească. Liniște… Pentru Lenuța această liniște este cît se poate de grăitoare.
”Oare îl deranjează că am spus asta, se întreabă ea. Poate că el crede că am făcut-o ca să-i dau de înțeles că aștept mai mult, că încerc să-l forțez să facă pasul decisiv pe care el nu vrea sau nu este sigur că vrea să-l facă”.
Iubire și schimb de ulei
Ion se gîndește: ”6 luni?! Hm, oare trebuia să știu asta? ”
Iar Lenuța se gîndește: ”De fapt nici eu nu-s așa de sigură că vreau să fac pasul cel mare. Uneori mi-aș dori să am mai mult timp pentru mine ca să mă pot gîndi dacă vreau să continuăm această relație care se îndreaptă spre… ce?
Căsătorie? Copii? O viață împreună? Oare sînt pregătită pentru așa un angajament? Îl cunosc suficient de bine pe omul acesta?”
Iar Ion se gîndește: ”6 luni?! Înseamnă că am început să ieșim prin februarie, imediat după ce am trecut RAR-ul. Asta înseamnă… ia să verific kilometrajul… ooo, băga-mi-aș, înseamnă că trebuia să fac schimbul de ulei acum două săptămîni!”
Iar Lenuța se gîndește: ”E supărat, i se citește pe față. Poate că am intrepretat totul pe dos. Poate că el își dorește o implicare mai mare, o intimitate mai profundă. Poate că el a simțit încă înaintea mea că eu am rezerve în acest sens. Asta e!
Pun pariu că din cauza asta ezită să-mi spună ce simte. Îi este frică să fie respins!”
Făt-Frumos și cutia de viteze
Iar Ion se gîndește: ”O să le zic să se mai uite o dată la cutia de viteze. Că îmi tot în face figuri cînd bag în marșarier. Să încerce numa’ să-mi spună că e din cauza frigului. Auzi tu – frig în mijlocul lui iulie. Și cînd mă gîndesc că ultima dată mi-au cerut un căptiț de bani. Mecanicii lu’ pește!”
Iar Lenuța se gîndește: ”E furios. Și are tot dreptul. Doamne, ce prost mă simt că l-am făcut să treacă prin asta. Dar ce pot să fac?! Încă nu-s sigură că…
”Probabil că o să încerce să se scoată, se gîndește Ion. Mi-au zis clar: 6 luni garanție la manoperă. Ce dobitoci!”
Iar Lenuța se gîndește: ”Poate că-s eu prea idealistă. Tot aștept să vină Făt-Frumos călare pe cal alb în timp ce am alături un om cumsecade cu care mă înțeleg de minune și care mă iubește cu adevărat. Și eu ce fac? Îl fac să sufere din cauza copilăriilor mele…”
Iar Ion se gîndește: Garanție? Vor garanțieee?! Las că le arăt eu! O să iau hîrtia aia și o să le-o bag în…”
”Iubitule, spune dintr-o dată Lenuța cu voce tare.” ”Ce? întreabă Ion tresărind”. ”Te rog nu te mai chinui atîta, îi răspunde ea cu ochii umezi. Știu că nu trebuia… O, Doamne, mă simt așa de…” ” Cum? întreabă Ion”.
”Mă simt ca o proastă… știu că nu mai există Feți-Frumoși și cai albi!” ”Nu există cai albi? o întrerupe Ion nedumerit”. ”Tu nu crezi că-s proastă, așa-i?” rostește ea cu glas plîngăcios.”Sigur că nu ești, răsuflă el ușurat că a nimerit răspunsul corect”.
”Doar că… eu… pur și simplu… am nevoie de timp…” spune ea. Urmează o pauză de aproape un minut în care Ion evaluază zeci de de răspunsuri încercînd să-și dea seama care ar fi cel mai potrivit.
”Da! murmură el în cele din urmă” Lenuța emoționată la culme îi atinge mîna. ”Oh, Nelule asta simți tu cu adevărat?” ”Legat de ce?” o întreabă el moale, încercînd să-și ascundă nedumerirea. ”Legat de mine…” îi răspunde ea.
”Ah, spune el. Da, sigur!” Lenuța îl fixează cu fața în lacrimi ceea ce-l face pe Ion să se simtă inconfortabil. ”Oare ce are gînd să spună, se întreabă el, și ce legătură are calul?” ”Mulțumesc, iubitule! silabisește ea în cele din urmă.” ”Și eu îți… mulțumesc” răspunde el.
Epilog
Ajunsă acasă, Lenuța se aruncă chinuită în pat unde bocește pînă în zori din cauza dramei sufletești prin care treace. În timp ce Ion deschide televizorul, își desface o bere și este prins imediat de un meci cu importanță crucială pentru calificare.
O voce firavă încearcă să-i spună că ceva important s-a petrecut mai devreme în mașină, dar el o ignoră imediat, pentru că e sigur că nu ar putea înțelege vreodată acest mister de nepătruns și că e mai bine să nu-și bată capul cu așa ceva.
Ziua următoare Lenuța își sună cea mai bună prietenă cu care analizează în detaliu fiecare replică – ce a spus el, ce i-a răspuns ea, examinînd amănunțit fiecare gest, fiecare nuanță, discutînd posibile implicații și consecințe.
Lucrul acesta le ia cîteva ore, iar la sfîrșit nici una din ele nu ajunge la o conluzie finală. În același timp Ion merge la o partidă de tenis cu un prieten mai vechi de-al Lenuței și înainte de a servi prima dată face o pauză scurtă și îl întreabă: ”auzi, vreau să te întreb ceva – Lenuța a avut vreodată vreun cal alb?”