Drumeție de noapte în Pădurea Hoia Baciu

Vineri, 31 octombrie, trecut de 8 seara, Halloween. Tinerii se pregătesc de petreceri, Steaua se pregătește să joace cu Dinamo, eu mă pregătesc de o drumeție nocturnă în pădurea Hoia – unul din cele mai bîntuite locuri din România.

Ies din casă și mă îndrept grăbit spre stația de taxiuri, făcînd în minte inventarul: bocanci și geacă groasă – luat, căciulă și mănuși – luat, lanternă și telefon – luat. ”Spre strada Donici vă rog, acolo unde începe pădurea”.

”Da’ ce Dumnezeu faceți acolo la ora asta?” întreabă rîzînd șoferul. ”Mergem la un tur de noapte în pădurea bîntuită”, îi răspund eu zîmbind. Pe drum mai culeg un prieten și continuăm spre Grigorescu.

La un moment dat șoferul o ia din greșeală în dreapta pe Aleea Muzeului Etnografic. Înainte să ne dăm seama ce se întîmplă virăm pe un drum de pădure. Copacii ne înconjoară din toate părțile. ”Mi se pare că am încurcat drumul”, spune în cele din urmă șoferul.

”Aham, îi răspund eu cu inima bătînd, lasă că ne ajută Google Maps”. Scenariul pare desprins dintr-un film horror. Mai lipsește să apară din pădure o arătare și să ne omoare pe toți.

Inima îmi tresare la fiecare curbă și obstacol depășit, dar Loganul rezistă. În cele din urmă ajungem în capătul străzii Donici. Plătim taxiul și urcăm pe un platou.

Vreo 50 de tineri stau adunați în jurul focului, povestind istorii de groază ca un preambul la drumeția pe care urmează să o facem. Aud oameni vorbind în engleză, franceză, germană, maghiară. În cele din urmă pornim spre Poiana Rotundă – punctul de maximă intensitate al pădurii.

În depărtare ni se deschide o panoramă superbă: în față – luminile orașului, în spate – pădurea bîntuită, deasupra – cerul senin cu o lună despicată în două. Pădurea are o atmosferă apăsătoare, dar sînt prea ocupat să mă uit pe unde calc ca să observ ceva ciudat.

Pe drum glumesc și socializez cu ceilalți participanți. Din cînd în cînd ghidul ne oprește pentru a ne povesti diverse lucruri ciudate pe care le-a experimentat în pădure. Ascultăm în liniște, privim în jur și mergem mai departe.

După aproape două ore ajungem în Poaiana Rotundă. Punem lumînări în jurul poienii după care formăm un cerc mare. Încercăm să facem cîteva exerciții de tip Yoga sub îndrumarea ghidului. Admirăm copacii care înconjoară și ascultăm povești legate de poiană.

Nu avem curajul să ne despărțim de grup pentru a explora zona așa că pornim în cele din urmă înapoi. Mergem de această dată pe drum și ocolim pădurea. În depărtare ne ademenesc luminile orașului ca o Fata Morgana care se îndepărtează pe măsură ce te apropii.

După aproape 4 ore de drumeție ajung înapoi în oraș obosit, dar mulțumit de prima drumeție nocturnă în Pădurea Hoia și-mi promit să revin acolo într-un grup mai restrîns pe jos sau cu bicicleta în viitorul apropiat.

Sursă foto