Cum s-a născut Ilinca…

Marțea trecută am publicat un articol despre cum știi că urmează să devii tată. Era în jur de ora 10 seara. Câteva minute după ce l-am postat, Dumitrița mea a început să aibă dureri. 12 ore mai târziu avea să se nască fetița noastră Ilinca.

Pe atunci, însă, nu știam dacă durerile sale erau contracții false sau cele care anunță nașterea. Așa că am mai așteptat și le-am cronometrat cum învățasem la cursuri. Pe la miezul nopții frecvența durerilor a scăzut sub 10 minute. Atunci a devenit totul clar.

Am sunat medicul și acesta ne-a confirmat presupunerile. Așa că am asamblat rapid geanta, am așteptat ca Dumitrița să facă duș și am mers la Gynia. Dacă doriți să vă povestesc mai pe larg despre clinică, putem discuta în privat sau pot scrie un articol separat despre asta.

În linii mari, experiența noastră la ei a fost pozitivă. Acest lucru se datorează în primul rând doctorului Dragoș Iuga – un specialist excelent și un om fain pe care vi-l recomand cu toată încrederea. Cu mici excepții, condițiile au fost bune, atitudinea personalului și tratamentul primit la fel.

Am ajuns la Gynia pe la 2 dimineața, ne-a preluat o asistentă ce a repartizat-o pe Dumitrița în camera de travaliu. Au urmat câteva ore de dureri și contracții la care soția mea a rezistat admirabil. Pe la ora 7 dimineața am cerut o anestezie peridurală (așa cum am convenit inițial cu doctorul).

Aceasta i-a permis soției să se relaxeze, să doarmă un pic și să-și adune forțele pentru etapa finală. Pe la ora 10:20 medicul a dus-o în sala de nașteri, iar la 10:38 am auzit pentru prima dată vocea Ilincuței care anunța că a venit pe lume.

Ce mi-a plăcut la Gynia, este faptul că mi s-a permis să stau tot timpul lângă soție. Medicul chiar mi-a propus să asist și la naștere. Am cochetat puțin cu ideea, dar am preferat să privesc procesul prin ușa de sticlă în principal din 2 motive:

• pentru a nu-i distrage atenția soției de la instrucțiunile medicului și ale moașei
• pentru că nu știam ce reacție aveam să am la proces. Ultimul lucru de care avea nevoie medicul era un tată leșinat în sala de nașteri 😀

Când am auzit plânsul Ilincuței, am știut că totul era bine și am intrat în sală sa-mi văd fetele. După spusele doctorului, a fost o naștere „ca la carte”. Au urmat procedurile standard, ne-am dat acordul pentru vaccinare și analize.

O oră mai târziu eram deja toți 3 într-o sală de internare, iar vineri seară îmi duceam deja fetele acasă. Cam asta a fost pe scurt povestea nașterii. Despre primele impresii de după o să scriu în articolele următoare.

P.S. Cu ocazia venirii pe lume a fetiței noastre, am creat categoria Jurnal de tată cu ajutorul căreia voi grupa toate impresiile mele de acum înainte. Stați pe aproape, că mai urmează și altele.

Sursă foto