Cum mi-am pierdut telefonul, actele și banii, dar am avut de cîștigat
În România există foarte mulți oameni cumsecade, am spus și voi repeta acest lucru ori de cîte ori voi avea ocazia. Nu de alta, dar m-am săturat să-i aud pe toți spunînd că sîntem un neam de hoți și de fricoși și că ne merităm soarta.
Mi s-a reproșat că sînt prea idealist atunci cînd afirm că românii pot și merită mai mult. Poate că istoria pe care am să v-o povestesc azi vă va convinge că am dreptate.
Ieri pe la amiază mi s-a făcut poftă de nuci. Mi-a venit așa un dor să urc într-un copac, să scutur cîteva nuci și să le mănînc. Zis și făcut. Ies seara de la muncă, urc pe bicicletă și pedalez împreună cu colegul Florin pînă în zona stadionului.
Ochim un copac după care omul panter (masculinul de la panteră) urcă în nuc cu gînduri cît se poate de… verzi. Înainte de a urca însă, îmi las borseta jos ca să pot escalada mai ușor. În borsetă – telefonul, portmoneul cu acte, carduri, bani ș.a.
Jumătate de oră mai tîrziu plecăm cu punga plină de nuci și cu zîmbetul pe buze, dar evident fără borsetă pe care o uit lîngă copac. Urmează vreo 30-40 de minute de plimbare cu bicicleta, moment în care realizez că-mi lipsește ceva.
Nu mă înțelegeți greșit – eu în general sînt un om destul de ordonat și am grijă de lucrurile mele. Nu-mi amintesc să fi pierdut vreodată ceva cu adevărat important. ”Mno, zic, na-ți-o bună că mi-a venit și mie rîndul!”
Pedalez ca nebunul înapoi spre locul cu pricina – borseta ia-o de unde nu-i! Îl rog pe Florin să apeleze numărul meu de telefon – nu răspunde nimeni. ”Asta e, încerc eu să glumesc, măcar mi-oi schimba buletinul, și așa arătam în poză ca naiba.”
În timp ce discutam oprește lîngă noi o mașină. ”Ați fost cumva mai devreme la nuci? ne întreabă un bărbat” Dau aprobator din cap. ”Ați uitat ceva acolo?” D-daaa, îi răspund eu ca în vis, mi-am uitat borseta în care aveam..”
”… telefonul și portmoneul, continuă domnul. Scoate buletinul meu, mă privește, după care îmi înmînează lucrurile. ”Le-am găsit-o eu, eram în drum spre poliție, vroiam să le predau la obiecte pierdute, dar am zis să mai trec o dată pe aici”.
”V-aș fi răspuns la apel, dar nu mă pricep la telefoanele astea inteligente, noroc că v-am recunoscut după bicicletă”. Îi mulțumesc frumos – îmi spune să fiu mai atent data viitoare. Încerc să-i ofer 50 de lei recompensă – mă refuză politicos după care urcă în mașină și pleacă…
… lăsîndu-mă cu gura căscată și cu un sentiment al naibii de plăcut. Vedeți voi, e bine să știi că există oameni cumsecade, dar parcă altfel e să ai parte de experiențe care îți confirmă acest lucru.
Pentru că aseară acel necunoscut nu mi-a întors doar telefonul și portmoneul, ci și încrederea că la un moment dat va fi și la noi bine. Îți mulțumesc încă o dată, oriunde ai fi! Să știi că gestul tău a făcut diferența!
Impresionant.
waaaw ce frumos!! uite ca mai exista si oameni de treaba!
In SUA mi-am pierdut telefonul mobil pe plaja,care a fost gasit de un cautator de metale.A fost foarte stradarnic sa ma intalneasca pentru a mi-l inapoia(era telefon ieftin dar nu avea importanta)..l-am mai lasat de nenumarate ori pe plaja la hiane(fara a fi supravegheat) dar nu l-a vrut nimeni 😀
Mai exista si oameni care inca nu si-au pierdut nobletea. Putini, dar mai exista.
La locul meu de munca este un batranel, harnic, cu frica de Dumnezeu, mai nevoias, dar isi castiga omul painea cum poate.Intr-o zi facea el curatenie in parcare si a gasit un portofel, era plin cu euro, a luat portofelul si l-a dus la biroul de informatii, a aparut si posesorul si nici macar multumesc frumos nu i-a spus batranului care putea sa faca portofelul nevazut. Sunt oameni si oameni din pacate..ma bucur insa ca intamplarea ta a fost una cu final fericit.