Cînd iei credit pentru ultimul model de iPhone

O dimineață obișnuită. Autobusul 25. Pe scaunul de alături se așează un tînăr. Se aude o sonerie. Acesta bagă mîna în buzunar și scoate mîndru ultimul model de iPhone: alb, strălucitor, ca scos din cutie. Îl privește afectuos cîteva clipe, îl mîngîie gingaș ca pe o iubită, apoi răspunde.

„Alo, da mamă, uite merg la facultate…” Ascultă atent tirada de la celălalt capăt și răspunde în reprize din ce în ce mai iritat.  „Da, am mîncat… Nu dau banii pe prostii… Nu, nu. Îmi cumpăr mîncare și cărți. Da, o să am grijă. O să…aha! Și nu mă mai suna de 3 ori pe zi! Bine… biiine… biiiiine… Așa o să fac!”

Închide și răsuflă ușurat. Telefonul îi sună din nou. „Ce faci, mă?! N-am putut răspunde, iar m-a sunat mama. Mă disperă deja. Cică pe ce cheltui banii… No bine, crezi că-s fraier?! I-am zis povestea cu mîncarea și cărțile. Vroiai să-i spun că am spart aseară 100 euro în Diesel?” Rîde zgomotos.

„Normal că nu știe de restanțe! Ej nebun!? Vrei să mă linșeze?! Și așa mă verifică de 3 ori pe zi. Tu ai mare noroc că ai tăi îs plecați afară. Stai singur, te doare la banană. Aha, am fost la sală și acum mă duc să plătesc rata pentru iPhone. Ne vedem la o cafea”. Rîde din nou. „Ciao, pa!”

Autobusul se apropie de stație. Tînărul se ridică pe jumătate, cu o mînă își bagă telefonul în buzunarul de la spate al pantalonilor, iar cu cealaltă îți ține rucsacul pe umăr. Șoferul pune o frînă bruscă, apoi accelerează. Studentul își pierde echilibrul și într-un act dramatic se prăbușește înapoi pe scaun.

Se aude o trosnet metalic și timpul îngheață pentru cîteva secunde. Tînărul se crispează, fața lui trece de la galben la roșu și apoi rămîne la un palid albăstrui. Îl văd cum își duce mîna la buzunarul pantalonilor, apoi scrîșnește disperat printre dinți. „Dă Doamne să fie spatele, dă Doamne să fie spatele…”

Sursă foto