Ilinca, 4 ani și 6 luni: etapa de prințesă și apariția unor noi emoții

A trecut jumătate de an de la articolul meu precedent despre evoluția Ilincăi. În acest răstimp fetița noastră a mai trecut prin câteva schimbări importante. La capitolul achiziții avem următoarele noutăți: Ilinca știe să arate cifrele pe ceas, a învățat zilele săptămânii și lunile anului. Are un calendar magnetic unde schimbă în fiecare zi data, ora și ziua, și periodic luna și anotimpul.

Ilinca a învățat să facă cu ochiul. Încă nu știe exact când și cum se procedează, dar exersează de zor. Uneori ne face semne cu ambii ochi în același timp pentru efect maxim 😀

De ceva timp Ilinca se îmbracă singură dimineața și își schimbă hainele când revenim acasă. Haina sa preferată în această perioadă este o rochie elegantă pe care i-a făcut-o bunica la croitor.  Etapa rochițelor a început pe la 4 ani și e în plină desfășurare.

Etapa de prințesă

Pe la 4 an și 3 luni am trecut prin etapa personajelor din desenul animat cu Mickey Mouse. La începutul lunii martie am făcut o călătorie de familie în Valencia unde am vizitat Bioparcul (cel mai mare parc zoologic din Europa) și Oceangraficul (cel mai mare parc acvatic din Europa).

Ce credeți că i-a plăcut cel mai mult Ilincăi în toată călătoria? I-a plăcut că a făcut poză cu Mickey și Minnie Mouse în centrul vechi al orașului. După etapa aceasta am intrat direct în Frozen/Regatul de Gheață. De vreo lună piesa din film răsuna în casa noastă pe repeat. Ilinca e înnebunită după Elsa și ne-a anunțat că numele ei este Elsa Ilinca Albu.

De îndată ce revine acasă de la grădiniță, se schimbă în hainele ei de casă – adică în rochia elegantă de la bunica, ne roagă să-i împletim părul ca în desenul animat și începe să cânte: „Let it gooooo, leeet it goooo…” Când nu poartă rochia de prințesă se îmbracă pe rând în celelalte rochii din garderobă. Apoi o pune pe maică-sa să-i vopsească unghiile cu oja din setul pentru copii pe care l-a primit cadou.

Înainte de culcare, soția îi pregătește două ținute din care să aleagă. Rareori reușim să o convingem să meargă undeva (oriunde) în pantaloni sau o ținută care nu îi place. Eu stau și mă uit la toate acestea cu gura căscată. Pentru mine toată etapa aceasta e o mare enigmă.

Eu: Ilinca, azi împlinești 4 ani și 6 luni! Ce fetiță mare ești deja!
Ilinca: Da, tati. Timpul trece repede când te distrezi.

Emoții noi: frica, iubirea și plictiseala

Ilinca a început (să învețe) să-și exprime sentimentele, iar noi o încurajăm să facă acest lucru cât mai des. Paleta de emoții pe care le simte este deja un pic mai bogată.

Fetița noastră a descoperit frica. E vorba de frica abstractă și imaginată care nu e provocată de ceva concret. Prima a venit frica de întuneric. Apoi a urmat frica de abandon. Ilincăi nu-i prea place să rămână singură în camera prea mult timp, iar, dacă se trezește noaptea, vine imediat la noi în dormitor.

Atunci când eu sau soția plecăm de acasă (chiar și pentru scurt timp), Ilinca ne întreabă îngrijorată dacă ne vom mai întoarce vreodată înapoi. Iar noi reluăm ca o mantră promisiunea pe care i-am repetat-o încă de când am dus-o la creșă: Mama/tata se întoarce ÎNTOTDEAUNA!

Apoi a venit plictiseala. De fiecare dată când nu se întâmplă ceva care să-i capteze atenția, ceva distractiv sau interesant, ajungem să auzim aceleași replică: mă plictiseeesc! Și apoi mai sunt lucrurile pe care le face doar fiindcă trebuie să respecte regulile (să se spele pe dinți, să-și strângă lucrurile sau să-și prindă părul cu o cordeluță înainte de masă). Replica e mereu aceeași: nu fac asta, pentru că e plictisitor!

Pentru mine acest verb e un factor declanșator care mă scoate din sărite. Sunt atâtea lucruri în lumea aceasta de citit, încercat, vizitat și învățat încât eu chiar nu-i înțeleg pe cei care se plictisesc. Fiind vorba de un copil, totuși, încerc să mă controlez și să o îndrum spre lucrurile interesante pe care ar putea să le facă.

Dar cel mai mult e vorba de dragoste. Am început să primim din ce în ce mai multe declarații de iubire. Atunci când este fericită, Ilinca ne bombardează cu fel de fel de complimente, cu superlativele pe care le înțelege la vârsta sa. Iată un colaj de declarații pe care mi le-a făcut în ultimele luni.

Tati, te iubesc până la magazinul de jucării de la Vivo mall și înapoi.
Te iubesc cât se învârte caruselul din parc timp de un an.
Te iubesc până la toate frigiderele cu înghețată.
Te iubesc până la planeta Pluto și înapoi.
Te iubesc până la TOT și nu vreau să mă despărțesc de tine NICIODATĂ!

Pe lângă acestea mai e și furia. Atunci când e extrem de supărată Ilinca tună și fulgeră. Uneori trântește și aruncă lucruri, alteori aruncă săgeți sunt formă de replici tăioase. De câteva ori ne-a zis că suntem cei mai obraznici părinți din lume. Apoi mai sunt tantrumurile și negocierile interminabile în care se încăpățânează să facă ce vrea ea. Noi încercăm să trecem peste aceste momente și să ni le amintim doar pe cele frumoase. Uneori reușim, alteori învățăm…