Ilinca, 3 ani și 3 luni: etapa tantrum-urilor și a jocurilor de rol
Perioada tantrum-urilor
Suntem în plină perioadă a tantrum-urilor. Ceea ce părinții numeau mai demult „isterii de copii răsfățați” poartă astăzi un nume – tantrum (termen ce vine din engleză). Tantrum-ul e o izbucnire emoțională ce apare la copiii de 1-4 ani, un acces de furie manifestat prin țipete puternice și plâns necontrolat. Conform specialiștilor, acestea apar din cauza frustrărilor pe care le adună cei mici, a transformărilor prin care trec și a sentimentelor pe care nu le pot încă exprima.
Până nu demult, aceste izbucniri erau tratate de părinți cu palma la fund. Acum, că fenomenul are o denumire într-o limbă străină, e recomandată o altă metodă. Părintele trebuie să gestioneze episodul cu calm și înțelegere, să nu strige la copil, să fie acolo pentru el, să-i ofere opțiuni, să seteze limite, dar să nu fie prea restrictiv. Pe scurt, e foarte complicat.
Când apare un tantrum, părintele trebuie să fie calm și înțelegător, să nu strige la copil, să fie acolo pentru el, să-i ofere opțiuni, să seteze limite. Pe scurt, e foarte complicat.
Pentru că aceste izbucniri pot apărea din cele mai banale motive. Ieri Ilinca mi-a făcut o criză pentru că am închis eu apă la robinet după ce ne-am spălat pe mâini (deși asta făceam de fiecare dată). Într-o altă zi, a plâns în Lidl, pentru că am mers mai întâi la raionul de lactate și nu la cel de sucuri. Într-o dimineață a făcut o dramă pentru că voia pantalonii galbeni în locul celor roz, noi fiind deja îmbrăcați și în drum spre grădiniță. Nu vă mai zic, că ați prins ideea.
Tantrum-urile Ilincăi au început anul trecut și au tot crescut în amploare. Am avut aproape de toate: tăvălit pe podea prin magazin, trântit pe jos, lucruri aruncate, plâns și strigăte necontrolate. Gestionarea acestor episoade necesită pregătire și multă răbdare. După ultimele 4-5 luni, genul acesta de manifestări nu ne mai iau prin surprindere. Și cred că începem să le gestionăm din cel în ce mai bine.
Grădinița în timpul pandemiei
Ilinca a început să răcească mai rar de când merge la grădiniță. Pe lângă răcelile obișnuite (care nu ne mai sperie ca la început), avem o altă îngrijorare legată de pandemie. Se pare că Omicron, noua tulpină Covid 19, se răspândește mult mai ușor și afectează mai ales copiii și tinerii. Astfel, de vreo lună ni s-a cerut să-i facem Ilincăi teste Covid-19 de 2 ori pe săptămână. E vorba de teste pe bază de salivă pe care le facem acasă și pe care le primim gratuit de la grădiniță.
De vreo lună ni s-a cerut să-i facem Ilincăi teste Covid-19 de 2 ori pe săptămână. Teoretic, nu trebuia să fie complicat. Practic, a trebuit să învățăm un copil de 3 ani să scuipe într-un tub mic contra cronometru.
Teoretic, nu trebuia să fie complicat. Practic, a trebuit să învățăm un copil de 3 ani să scuipe într-un tub mic contra cronometru. După o lună de făcut teste, procedura nu ne ia mai mult de 15-20 minute. Inițial stăteam mai bine de 1 oră. În luna decembrie am avut și o premieră – Ilinca a mers la grădiniță toată luna (fără răceli și fără pauze). Am avut însă și 2 vacanțe de câte 2 săptămâni fiecare în care am lucrat cu ea de acasă. Și e în continuare foarte greu să facem acest lucru.
Ilinca se joacă puțin singură și ne solicită implicarea la majoritatea activităților pe care le face. Jocurile ei preferate sunt acum mai elaborate, nu prea ai cum s-o ții ocupată fără să te implici direct. Prin urmare, încercăm să lucrăm cu schimbul, să facem ieșiri scurte și s-o ținem ocupată cum putem.
Ne plângem, dar suntem fericiți
În general, însă, suntem fericiți. Ne mai plângem noi la cine e dispus să asculte (e un drept pe care-l avem în calitate de părinți). Dar cred că suntem foarte norocoși cu un asemenea copil. La 3 ani și 3 luni, Ilinca e un copil isteț care prinde lucrurile din zbor și începe să se exprime din ce în ce mai bine (de exemplu, aseară a propus să-mi spună ea mie povestea înainte de culcare, a fost interesat).
La 3 ani și 3 luni, Ilinca e un copil isteț care prinde lucrurile din zbor, un copil care pune din ce în ce mai multe întrebări, care vrea să afle legătura dintre cauză și efect. Maturizarea sa este evidentă și grădinița a contribuit mult la acest lucru.
E un copil care pune din ce în ce mai multe întrebări, un copil care vrea să afle legătura dintre cauză și efect, un copil cu care te poți înțelege și cu care putem coopera de multe ori. Maturizarea sa este evidentă și grădinița a contribuit mult la acest lucru. Un alt lucru care o ajută să se dezvolte este interacțiunea cu alți oameni (rude, prieteni, cunoscuți), precum și călătoriile pe care le facem din când în când. De exemplu, luna aceasta am fost împreună la complexul acvatic Nymphaea din Oradea. I-a plăcut așa de mult că nu o puteam scoate din piscină.
Jocurile de rol
De vreo 3 luni, activitatea preferată a fetiței mele sunt jocurile de rol. Toată ziua ne jucăm de-a magazinul, de-a restaurantul, de-a grădinița, de-a autobuzul, de-a Moș Crăciun (înainte de sărbători, am scris împreună prima scrisoare pentru Moș Crăciun, după ce i-a adus cadouri, repetăm scenariul într-una).
Recent Ilinca a început să combine jocurile exersate în scenarii din ce în ce mai elaborate. De exemplu: cumpăram bilet, urcăm în autobuz, mergem la medic, la întoarcere coborâm la magazin unde facem cumpărăturile, apoi revenim acasă.
Săptămâna trecută ne-am jucat pentru prima de-a bunicii. Fiică-mea e de obicei bunica, ursul cel mare e bunicul („tati, bunicul e bătrân, hai să-l dăm cu cremă să-i treacă”), eu sunt copilul și leul de pluș e nepotul. Avem așadar o fetiță bunică, un urs bunic, un bărbat copil și un leu nepot. Pe scurt, suntem o familie foarte netradițională 😀
Imediat după ce ajungem la bunici stăm la masă. Ne jucăm un pic, apoi mâncăm. După asta „ieșim afară în parc” (parcul e în cealaltă parte a camerei). Când ne întoarcem, mâncăm din nou (după cum vedeți, jocul reflectă realitatea, așa e la bunici, toată ziua mănânci).
După asta urmează somnul de amiază. Aceasta e partea mea preferată. La această etapă Ilinca mă trimite în dormitor să trag un pui de somn, iar eu mă supun imediat. Azi mi-am intrat așa de mult în rol, că m-am trezit soția după vreo jumătate de oră să luăm prânzul. Aproape că n-am mai vrut să ies din personaj.
Care a fost jocul tău preferat în copilărie? Îți mai aduci aminte?