Călător prin România: cum am vizitat 4 cetăți într-o singură zi

Dragilor, cred că v-am rămas dator cu niște articole despre locurile frumoase pe care le-am vizitat vara aceasta. Traseul pe care l-am făcut în luna iulie a acoperit sud-vestul României, o zonă pe care nu o mai vizitasem niciodată și de care auzisem foarte multe.

Așadar locurile prin care am trecut au fost următoarele – hartă traseu: Sibiu | Cetatea Deva | Castelul Corvinilor | Sarmizegetusa Ulpia | Cetatea Colț | Transalpina | Târgu Jiu | Băile Herculane | Cazanele Dunării | Lugoj | Timișoara.

În cele ce urmează vă voi povesteti cîte ceva despre primele patru cetăți din listă.

Cetatea Deva

Am ajuns în Deva dis-de-dimineață. Era ora 7 și a trebuit să aștept în autogară prietenii cu care aveam să continui excursia începută la Sibiu. Ne-am întîlnit pe la 10, timp în care am moțăit în autogară.

Prima oprire am făcut-o la Cetatea Deva, o cetatea medievală din secolul XIII care domină orașul de la înălțimea a aproximativ 160 m. Accesul la cetate se face cu ajutorul unei telecabine moderne care glisează pe niște șine instalate în piatră.

Cetatea se află într-o stare avansată de ruină, peste tot erau schele, paleți cu lemne și fel de fel de instalații cu ajutorul cărora autoritățile încearcă să restaureze ceea ce mai poate fi salvat. De aceea cetatea în sine nu mi-a lăsat o impresie foarte plăcută, dar panorama care se deschide spre oraș este foarte frumoasă.

Castelul Corvinilor

Următorul pe listă a fost Castelul Corvinilor, cunoscut și sub denumirea de Castelul Hunedoarei sau Castelul Huniazilor. Construit în secolul XV de către Iancu de Hunedoara, acesta e astăzi unul din cele mai importante monumente de arhitectura gotică din România.

Castelul a fost unul regal și acest lucru se vede în construcția sa prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjon. Din păcate doar o parte a cetății poate fi vizitată de către turiști, unele zone fiind în restaurare. Cel mai mult m-a impresionat Sala Cavalerilor și fîntîna adîncă de 30 m despre care puteți citi mai multe aici.

Per ansamblu castelul e un loc foarte interesant ce merită vizitat, probabil cu excepția camerelor de tortură pentru care ai nevoie de nervi ceva mai tari. Sper că fotografiile de mai jos să transmită mai bine atmosfera din castel.

Sarmizegetusa Ulpia Traiana

Următoarea oprire am făcut-o la Sarmizegetusa Ulpia care a fost capitala Daciei romane. Aceasta este situată la 40 de km de Sarmizegetusa Regia, capitala Daciei preromane, la care nu am putut să ajungem cu părere de rău din cauza timpului care ne grăbea pe alte cărări.

Vă spun de la bun început că nu aveam așteptări foarte mari legate de acest loc. Majoritatea prietenilor care fuseseră acolo mi-au spus că au rămas profund dezamăgiți. Totuși, am decis să bifăm și acest sit, avînd în vedere că acest lucru însemna un ocol de doar cîțiva kilometri.

Ulpia Traiana a fost înființată în anii 101-102 e.n. mai întîi ca tabără militară, apoi a devenit capitala Daciei Romane. Declinul său a început odată cu retragerea romanilor din zonă și continuă pînă în ziua de azi. Acest lucru se vede în fiecare aspect al locului.

Impresia generală pe care mi-a lăsat-o locul a fost aceeași: Sarmizegetusa Ulpia este un loc cu potențial turistic extraordinar pe care nu știm să-l valorificăm. De năcaz am cinstit o bere la terasa de la intrare, am rostit un toast pentru strămoșii noștri daci și romani după care ne-am continuat drumul.

Cetatea Colț

În drumul nostru spre cabana în care urma să ne cazăm am descoperit o cetate de care nu mai auzisem niciodată. Am zărit-o lîngă localitatea Râu de Mori cocoțată pe un vîrf de stîncă, agățată parcă între cer și pămînt.

Am parcat mașina pe marginea drumului, am cerut indicații de la o bătrînică ce stătea pe marginea drumului după care am început să urcăm o cărărușă destul de abruptă ce șerpuia prin pădure. După jumătate de oră citeam deja informațiile de la intrarea în cetate.

Conform acesteia Cetatea Colț datează din secolul XIV și a fost ridicată pe un colț de stîncă, la intrarea în defileul Râușorului. Se spune că Jules Verne descrie Cetatea Colț în romanul său ”Castelul din Carpați”, zonă în care cunoscutul romancier a trăit o poveste de dragoste cu frumoasa Luiza Teutch.

Conform spuselor cei doi s-au cunoscut în Franța după care ea l-a însoțit pe scriitor într-o călătorie lungă prin Transilvania. Se presupune că ea a fost sursa de inspirație a scriitorului pentru celebru său roman.

Cetatea Colț s-a degradat de-a lungul timpului și păstrează azi doar niște resturi de ziduri pe care am încercat să le escaladăm. Priveliștea ce ni s-a deschis în fața ochilor a fost una foarte frumoasă și o puteți vedea în filmulețul de mai sus.

Mă opresc deocamdată aici și promit să revin cu detalii despre celelalte destinații pe care le-am vizitat. Să ne auzim cu bine!

sursă foto