Apus de toamnă pe muntele Igniș

Toamna aceasta este generoasă cu iubitorii de drumeții. Weekend-ul trecut în Baia Mare am avut parte de o vreme superbă, numai bună de umblat pe dealuri. De aceea am decis că ar fi păcat să stau în casă și am purces cu un grup de temerari spre muntele Igniș.

Scopul declarat al acțiunii era să o găsim pe Sara care, conform analelor și poetului nemuritor al neamului, ne aştepta pe un deal unde buciumul sună cu jale. Zis și făcut. Pînă la stațiunea Izvoare am mers cu mașina ca boierii cei mari.

Și de acolo am luat-o pe jos cu cățel, trepied și purcel. Cît ai zice Erős Pista de foarte, foarte multe ori ne-am trezit cocoțați pe muntele Igniș unde am început să ronțăim din merinde și să zgribulim ca apucații de Parkinson.

Sacrificiul însă a meritat pe deplin pentru că am putut admira de la înălțime țara Maramureșului în apus de soare cu o panoramă superbă spre oraşul Baia Mare, valea Chiuzbaia, muntele Mogoșa și Creasta Cocoșului.

După ce soarele s-a scurs în spatele liniei orizontului am zărit-o și pe Sara printre luminițele ce au început să se aprindă în depărtare în timp ce focul trosnea lîngă noi, iar cîinii dădeau tîrcoale cîrnațului ce se prăjea pe pietrele încinse.

La întoarcere doar lumina lanternelor noastre aveau curajul să pătrundă întunericul din jur ca niște licurici gigantici care s-au contopit cu stelele de pe cer. Puteți găsi mai sus cîteva fotografii și mai jos un filmuleț care, sper eu, vor reda priveliștea de pe Igniș.

foto preluate de la
Janos & Ioana Rusiczki și Cristi Cola