Aceleași dureri, motive diferite #poveștilaminut


La casă la Lidl Mărăști, în timp ce plătesc, casierița se întoarce cu scaunul spre colegul din spate.

Ea: Of, ce mă doare fundul!

El: Și pe mine, dar nu din același motiv.

Ce poți să înveți de la un politician

Dimineață, autobuzul 33. În spatele meu un tânăr în geacă verde (probabil licean sau student) discută la telefon. „Serus, bă! Ce faci? Auzi, eu am lipsit ora trecută. Am înțeles că mâine trebuie să participăm la ceva activitate. Cică vine un parlamentar să ne vorbească.

(după o pauză) Ce poate să mă învețe ăla pe mine? Cum să fur și să schimb legile ca să nu mă prindă? Fu**-l dumniecat! Sper că nu e de la PSD că-l și trăzniesc acolo față de toată lumea. Of, hai că m-am enervat de bună dimineață.

Unde dai și unde crapă

Doi moșuci în autobuz: unul poartă căciulă de oaie și geacă de fâș, celălalt palton și ochelari mari ca niște borcane. Discută și gesticulează energic, spun bancuri porcoase. Eu trag cu urechea.

Primul: Știi bancu’ cela cu „unde dai și unde crapă”?

Al doilea: Nu-l știu, spune-l.

Primul: No, fii atent. Adam și Eva în rai. Zice Adam către Eva. „Tu Evă, dă-ți un ptic frunza într-o parte”. Eva nu vrea. Azi nu, mâine nu! Apoi după o lună de rugăminți Adam nu mai po’te, se enervează și-i pușcă o palmă de-i sare frunza.

Al doilea: No, și care-i glumă că nu pricep?

Primul: Ioi, că prost mai ești. I-o sărit frunza! Unde dai și unde crapă?

Râd amândoi zgomotos, horcăind și tușind. „Deci noi avem familie tradițională încă de la Adam și Eva” concluzionează al doilea, ștergându-și ochelarii aburiți.

Cum se compostează biletele în România

Un grup mixt de elevi urcă în autobuz: o parte sunt români, o parte străini. Toți vorbesc în engleză și poartă uniforme: cămașă albă, cravată, sacou.

„Children, please validate your tickets”, le spune o profesoară tinerică și zâmbitoare. Românii își compostează rapid biletele. Ceilalți se uită curioși la compostoarele mecanice.

Unul din ei încearcă să îl apese ca pe un touch screen, altul își bagă biletul în compostor și așteaptă. Profesoara apasă cu putere butonul. Craaanț! Copilul tresare.

„This is how you validate tickets in Romania. You have to work for it” îi explică tinerica în timp ce feciorul se uită la ea prin găurile din bilet.

Dumnezeu ajută, dar nu pune în traistă

O măicuță în autobuz: urcă, se apropie smerită de validatorul electronic și prezintă cardul de călătorie. Aparatul i-l validează imediat. Cling! Măicuța zâmbește și își face o cruce: „Doamne ajută!” Dumnezeu într-adevăr ajută, mai ales dacă pune și administrația locală umărul.

Marea, vara și Vama

2 studenți în autobuz: unul înalt, cu păr lung și o chitară electrică în spate, celălalt tuns scurt cu o pereche de căști la gât.

– Ce bine că s-a încălzit. Imediat o să putem ieși cu chitara în parc. Primăvara e anotimpul meu preferat.

– Mie îmi place vara. Vara și Vama. Abia aștept să merg din nou la mare.

Sursă foto


Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *