Discuții în familie după 2 luni de autoizolare…

La începutul lunii martie mi-am cumpărat o geacă de primăvară: imitație de piele, maro închis, șmecheră. Am luat-o cu o săptămână înainte să se declare starea de urgență. De 2 luni stă în dulap și oftează, că imediat e gata primăvara și rămâne nepurtată. Azi am îmbrăcat-o, am ieșit cu ea pe balcon, după care am avut următorul dialog cu soția.

Soția (prefăcându-se surprinsă): „Hm, ți-ai cumpărat geacă nouă? Îți stă bine!”

Eu: „Da, da. Soția m-a ajutat s-o aleg…”

Soția: „Are gusturi bune, să știi”.

După 2 luni de carantină forțată de noul Coronavirus am ajuns să discutăm despre noi la persoana a treia. În rest, suntem bine. Voi?

***

Soția: „UIte o statistică interesantă. Majoritatea femeilor se plâng că bărbații nu sunt atenți la ce li se spune și că, de multe ori, aceștia nici măcar nu le ascultă”.

Eu: „Nu știu ce să zic. Eu nu te-am auzit niciodată să te plângi de așa ceva și de 2 luni suntem împreună aproape non-stop.

***

Stăteam aseară pe balcon. Era liniște, ciripeau păsările, era aproape întuneric. Deodată a părut un liliac care a zburat razant pe lângă bloc. Fără să-mi dau seama, m-am ridicat, m-au dus la baie și mi-am spălat mâinile. Carantina asta ne-a transformat pe toți în germofobi.

P.S. Germofobia este teama patologică de microbi și de contaminare. Am precizat în cazul în care nu știați cuvântul, că și eu a trebuit să-l caut în dicționar.

Sursă img