Pâinea pentru lenoși și pepenele dulce ca dragostea #poveștilaminut


Un pepene dulce ca dragostea

O vânzătoare de pepeni din cartierul Gheorgheni: „Domnu’, hai să-ți dau un pepene dulce ca dragostea”. „Dulce ca dragostea? repet eu. Nu cred”.

Femeia se apleacă din șale, ochește un pepene verde vărgat, îl lovește cu palma de două ori ca pe un prieten vechi și-l pune demonstrativ pe cântar.

În mâna ei apare de nicăieri un cuțit lung cu care penetrează lubenița până la plăsele și scoate din mijlocul ei o piramidă de miez roșu pe care mi-o întinde. Mușc o bucată. Apoi încă una. „E bun, zic eu molfăind. Dar nu-i chiar ca dragostea”.

Din spatele tarabei apare neanunțat soțul doamnei. Mă privește scurt. „Ei, dar și dacă dai peste o muiere a dracului… Eu zic că ești mai câștigat cu lubenița”.

Pâine pentru lenoși

La magazin în Chișinău, cerem pâine. Vânzătoarea ne întreabă: “De care să vă dau – normală sau pentru lenoși?” O privim nedumeriți. “Adică întreagă sau feliată?” ne lămurește ea. Ne-a fost rușine și am luat pâine întreagă, deși ne trebuia feliată.

O fetișcană minionă și un șnițel la pachet

Dimineață, autobuz, Cluj. O fetișcană tinerică și subțirică se așază pe scaunul din față: minionă, aranjată, drăguță. În jurul ei plutește un parfum fin și dulceag. Deschide telefonul și începe să discute cu cineva pe chat.

La un moment dat tresare, de parcă și-ar fi amintit ceva. Începe să caute prin poșetă de unde scoate la iveală un pachețel de mărimea palmei învelit în staniol.

Staniolul nu se lasă mult convins, iar de sub lucirea lui argintie își face apariția pe neprins de veste cel mai românesc șnițel pe care l-am văzut: gros de un deget, rumen, crustă bine definită.

Adio parfum fin și dulceag! Mirosul de carne ia cu asalt autobuzul în timp ce fetișcana mușcă din el nonșalant, manipulând cu cealaltă mână telefonul. Asta zic și eu mic dejun la pachet!

Sursă grafică


Scrie un răspuns

Scrie răspunsul pentru a comenta *