12.12.12 – pregătiri pentru capătul lumii

Nu știu cum voi, da’ eu am început să mă pregătesc pentru sfîrșitul lumii. Așa un eveniment se întîmplă o dată în viață, ce mai, o dată la cîteva mii de ani, poate chiar o singură dată în istorie și ar fi mare păcat să mă prindă nepregătit. Bunăoară vine capătul lumii și eu nici n-am ce pune pe masă.

L-am sunat pe tata și m-a asigurat că butoaiele îs pregătite: unu cu jin roșu, unu cu jin alb și unu cu jin negru neatins pe care l-a păstrat special pentru ziua cea mare. Pe 21 îi dăm cep! Borcanele cu carne tremură de nerăbdare. Cer să fie deschise, nu cumva să vie capătul lumii și să rămînă nemîncate.

Nici polobocul cu murături nu mă lasă indiferent. Ba dimpotrivă: parcă presimt cu cîtă plăcere o să înjunghii un harbujel murat, un măr marinat și o să tai o salată de curechi acrișor. Mama mi-a promis că pregătește un cuptor de plăcinte. Am făcut comanda dinainte, ca să nu existe discuții.

10 plăcinte cu cartofi, 10 cu curechi, 10 cu măr și încă 10 cu bostan. Nu m-aș da în lături nici de la un pește prăjit cu măliguță și mujdei. Parcă ar merge și o fripturică cu murături. Și ar mai fi ceva… dar trebuie să mă mai gîndesc, pînă la 21 decembrie mai am timp.

Apropo, cine a stabilit sfîrșitul lumii pe 21 nu a făcut treabă bună. Mai indicat era să-l pună pe 12. Cu 12.12.12 era clară treaba, 21.12.12 parcă nu arată așa de bine. Partea bună însă e că mai apucăm încă 9 zile mari și late. Sfatul meu e să vă bucurați de ele, că după aceea – capătul și mîntuirea! Eu v-am zis…