Sînzîiana și Pepelea – o feerie teatrală la care am rîs cu gura pînă la urechi

Bine că s-a terminat odată tărăboiul ăsta cu alegerile că de la atîtea discuții urmate de revoluții și rezoluții cu soluții pentru constituții începusem să nu mai am timp de nimic altceva. Bine, unii dintre voi ar putea argumenta că revoluția abia începe. Și v-aș da dreptate.

Totuși, avînd în vedere că în Cluj s-au mai liniștit apele și nu mai iese lumea în stradă, am zis că ar fi frumos să trec și eu la treburi ceva mai liniștite și mai plăcute ochiului și inimii. Prin urmare m-am dus la Teatrul Național la Sînzîiana și Pepelea.

Vă spun din start că piesa se bucură de așa o popularitate încît a trebuit să-mi cumpăr biletul cu 3 săptămîni înainte ca să prind un loc bun în sala care a fost bineînețeles plină ochi de iubitori ai teatrului. Știam că piesa e bună, eram curios însă să văd dacă o să-mi confirme așteptările.

Mi le-a confirmat din plin, spectacolul a fost pur și simplu superb. Timp de 2 ore m-am teleportat într-un univers cu Feți Frumoși și Ilene Cosînzene, cu Zmei și Vrăjitoare care au fost însă regîndite pentru mintea noastră de acum și înfățișate într-un mod foarte inedit.

Toate personajele vorbeau în dulșele grai moldovinesc ceea ce a dat întregului univers o savoare deosebită mai ales că textul a fost foarte glumeț și năzbîtios. Adăugați la asta o regie foarte inspirată, un joc actoricesc excelent. Și ca tabloul să fie complet, mai puneți muzica semnată de Ada Milea.

Rezultatul este un spectacol în care am descoperi acea naivitate hazlie care îmi amintește de anii de copilărie, de anii în care credeam că totul este posibil. Am ieșit de la teatru cu gura pînă la urechi încărcat de energie pozitivă. Vă recomand să faceți și voi același lucru.

Următorul spectacol se va juca pe 21 decembrie. Mai stați pe gînduri?