O întîmplare neașteptată în spatele Teatrului Național din Cluj

Aseară am fost pentru prima dată la Teatrul Național după ce m-am mutat în Cluj. Nu că n-aș trece pe lîngă el în fiecare zi de vreo 2-3 ori. Doar că aici dacă vrei să găsești locuri bune la un spectacol, trebuie să-ți cumperi bilet cel puțin cu o săptămînă înainte.

Ies așadar de la teatru și văd în depărtare o fetișcană ce traversează tremurînd strada (tremura de frig, dar eu nu aveam de unde să știu asta). Are în spate un rucsac și în brațe un buchet de flori. De partea cealaltă a drumului în urma ei aleargă un băietan.

Semaforul clipește de cîteva ori și se înroșește, băietanul traversează strada în fugă și o ajunge cam în dreptul meu. Pentru cîteva secunde îmi imaginez un scenariu de despărțire lacrimogen și dramatic.

În loc de asta ea se întoarce și-l privește nedumerită în timp ce tînărul rostește următoarele: ți-au căzut banii aceștia din buzunar. Și îi întinde cîteva bancnote. Eu rămîn cu gura căscată, fata la fel. Tipul se întoarce și pleacă. Ne privim amîndoi nedumeriți cîteva clipe: eu la ea, ea la bani.

La un semn pornim amîndoi în direcții diferite: ea cu banii în buzunar, eu cu o idee de articol în cap. Poate că tinerii din ziua de azi nu sînt chiar așa de ahtiați după bani cum le place unora să creadă. Cine știe?!

P.S. Piesa pe care am văzut-o se numește Mein Kampf. Dacă vi-i dor să rîdeți bine, v-o recomand cu toată căldura.

Sursă foto