Când un necunoscut se oferă să te ducă cu mașina prin oraș
Azi dimineață mi s-a întâmplat o premieră: un necunoscut a oprit lângă mine cu mașina și s-a oferit să mă ducă până în stația de autobuz. Ca să înțelegi contextul – zona în care stau nu are deocamdată nici trotuar, nici stație de autobuz. Așa că în fiecare zi merg pe jos 10-15 minute până la cea mai apropiată oprire.
E un obicei bun și sănătos, mai ales în contextul Walking month. În 10-15 minute apuci să faci un pic de mișcare, să-ți limpezești mintea și să-ți pui gândurile în ordine pentru ziua care începe. Și cum mergeam liniștit pe marginea drumului, cufundat în gânduri, a oprit în dreptul meu un Logan.
Un domn la 40 ani m-a întrebat direct din spatele volanului: „Bună, te duc până în stația de autobuz?” N-am stat mult pe gânduri și am urcat. Mie părinții mi-au zis să nu urc în mașină cu necunoscuții, dar de data aceasta am decis să nu respect regula. Că doar regulile mai trebuie uneori și încălcate, nu-i așa?!
Am aflat că domnul coordonează o echipă de muncitori în construcții la blocul din capătul străzii. Și că a simțit nevoia să facă o faptă bună de dimineață, ca să înceapă ziua cu bine. Pur si simplu, fără un motiv. Am discutat puțin despre imobiliare, despre oraș și dimineți de toamnă.
La final i-am mulțumit și fiecare și-a văzut de drum. Și acum îmi pun o întrebare, la modul ipotetic și idealist, iar tu o să ridici probabil din sprânceană: cum ar arăta această lume, dacă fiecare ne-am începe măcar din când în când ziua cu o faptă bună pentru un necunoscut?
Sursă imagine