Moldova, te iubesc!
În sfârşit s-a întâmplat, ai ajuns şi tu la vârsta majoratului. O zi importantă în viaţa oricărui om, d-apoi a unei ţări. Ce-aş putea să-ţi spun sau să-ţi urez eu astăzi. Tu le ştii pe toate, draga mea Moldovă pentru că ne cunoaştem de copii. Am crescut şi am descoperit lumea împreună. Pe la vârsta adolescenţei ne-am privit cu alţi ochi, a fost dragoste la prima re-vedere.
M-am îndrăgostit de ochii tăi mari ca două lacuri. Ţi-am iubit colinele şi văile, iar tu m-ai acceptat la pieptul tău cu drag aşa cum sunt. Perioadele în care eram plecat ni se păreau veacuri. Şi chiar dacă-ţi greşeam şi călcam strâmb pământul altor ţări, tu mă iertai pentru că ştii prea bine că prima dragoste nu se uită niciodată. Şi ori de câte ori mă întorceam la tine tu mă primeai, iar focul pasiunii se aprindea din nou, în timp ce scânteile din trupul nostru se înălţau spre stele ca un strigăt prelung – Moldova, te iubesc!