M-am reîncarnat într-un ciorap (1)

poveste în 2 părți despre un ciorap alb

partea 1

Azi dimineață cînd m-am trezit eram un ciorap. Stăteam întins pe parchet între două ghemotoace de murdărie și un fier de călcat vechi. Deasupra mea atîrnau paralel niște scînduri care susțineau o saltea. Cum naiba pot să încap într-un spațiu atît de îngust? m-am întrebat eu în gînd.

Încapi pentru că ești un ciorap, a venit de undeva răspunsul. Dar e imposibil și… absurd, am răspuns eu iritat și am dat să mă ridic în capul oaselor, moment în care am realizat că nu am nici mîini, nici picoare și, prin urmare, nici oase în capul cărora să mă ridic.

Întuneric și lumină

E imposibil, am strigat eu din nou în liniștea din jur. Cu cîteva ore în urmă eram cît se poate de bine. Îmi amintesc perfect. Mă întorceam acasă, să fi fost ora 2-3 dimineața. Era o noapte frumoasă și caldă de februarie.

Stelele licăreau amețitor de aproape pe un cer de smoală încinsă. Mi-am ridicat ochii să le admir chiar înainte să pășesc pe trecerea de pietoni. În stînga mea un claxon strident a spart liniștea în țăndări. Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost un șuierat de gumă încinsă pe asfalt și un bubuit.

Întuneric și lumină. Am devenit ușor ca un fulg de nea, atît de ușor că îmi era frică să nu mă ia vîntul. Conștiința a început să se zbată din ce în ce mai subțire în timp ce timpul galopa spre înalturi. După care… m-am trezit aici.

În rest nu-mi amintesc absolut nimic. De parcă mi-ar fi trîntit cineva o ușă în față. Înseamnă că am… murit și m-am …reîncarnat cumva. Ar fi singura explicație plauzibilă. Dar sufletele nu se pot reîncarna în obiecte inanimate, ce absurd!

Nu cred nici în ruptul capului, am strigat eu din nou. Probabil că acesta e doar un vis ciudat din care o să mă trezesc curînd! Faptul că crezi sau nu într-un anumit lucru nu-l face să fie mai puțin adevărat, a răsunat din nou vocea.

Acum ești un ciorap ce stă aruncat sub un pat. Atît și nimic mai mult.

Șoapte de iubire

Liniștea începea să devină apăsătoare. Timpul părea încremenit între limbile ceasului de pe perete. Adevărul și-a înfipt adînc colții în mine forțîndu-mă să accept un lucru ce părea de neconceput. Primele raze ale dimineței s-au ițit timide la geam.

Odată cu ele au venit și primele zgomote. La marginea patului a apărut brusc un picior de bărbat, apoi unul de femeie. Tăcerea din jur a fost alungată de foșnete, șoapte și zgomote din ce în ce mai energice acompaniate de respirații întretăiate.

Aștia doi se iubesc chiar aici lîngă mine, iar eu stau ca prostul și le țin lumînarea, mi-a trecut mie prin cap și… Dar nu am mai apucat să-mi termin gîndul. Undeva în depărtare a răsunat un zăngănit de chei, un lacăt ce și-a recunoscut stăpînul, un scîrțîit ușor și un bufnet amortizat.

”S-au întors părinții mei, a turuit panicată o voce chiar desupra mea. Ce ne facem, ce ne facem? Dacă te găsesc aici, am pus-ooo! Am doar 16 ani, dacă te prinde tata nu te scapă nici prefectul!” ”Șșșșt, i-a răspuns vocea unui băiat. Stai cuminte în pat că mă ocup eu de toate”.

citește partea 2

Sursă foto