Drumeție spre vîrful Arcer și Țibleș din Munții Țibleș, Maramureș

Duminică dimineață, ora 6. Ceasul îmi dă deșteptarea. Mă uit nedumerit la el cu ochii cîrpiți de somn. După cîteva secunde îmi aduc aminte că astăzi merg în drumeție în Munții Țibleș. Rucsacul stă pregătit lîngă pat. Mănînc ceva rapid și ies pe ușă.

Prietenii mă așteaptă în parcare – o duzină de oamenii dornici de aventură și puși pe fapte. După o oră de condus ajungem în Târgu Lăpuș, iar de acolo o luăm spre Suciu de Sus și Groșii Țibleșului unde facem dreapta spre Ocolul Silvic.

Traversăm vreo 10 km de drum forestier destul de dificil. Lăsăm o mașină parcată undeva pe traseu din cauza unor dificultăți tehnice. Roata alteia ne reamintește că aerul e nerăbdător să iasă afară atunci cînd cauciucul e perforat de o piatră.

Parcăm mașinile într-un spațiu pe marginea drumului și începem să urcăm. Panta începe ușor ca să nu ne descurajeze. Trecem pe lîngă o stație de decantare. Pe marginea drumului observăm frăguțe din care ne înfruptăm imediat.

Soarele se ridică sus deasupra capului, unghiurile devin mai ascuțite, iar respirația mai accentuată. După aproape două ore și cîteva popasuri ajungem la adăpostul turistic. Mîncăm puțin ca să ne recuperăm forțele. Greul abia de aici începe.

Panta e foarte dificilă, uneori avansăm pe brînci. Mă lupt din greu cu tufișurile și crengile uscate care sînt din ce în ce mai dese. Ieșim învingători din luptă plini de zgîrieturi și ajungem din nou la lumină. Cărarea ne duce șerpuit de-a lungul crestei fix spre vîrful Arcer.

După 4 ore de urcat admirăm împrejurimile de la 1800 m înălțime. Ni se deschide în față o panoramă superbă spre dealurile din împrejurimi.

Norii se adună amenințător și vedem cum în depărtare începe să plouă. Îmi amintesc cît de imprevizibilă poate fi vremea în munți așa că o luăm ușor spre vîrful Țibleș care se află la vreo 30 minute de mers.

Vremea se înrăutățește cu fiecare pas. La vreo 500 m de vîrf tunetele încep să ne bubuie furios deasupra capului. Tunetul în munți e o senzație foarte intensă. Cu părere de rău renunțăm la vîrful Țibleș, sperînd să ajungem măcar pînă la refugiu.

Coborîrea decurge mult mai rapid, dar e aproape la fel de dificilă ca și urcarea. La fiecare pas mi se desprind bolovani de sub picioare, unii din noi fac acrobații și aterizări forțate. Ploaia ne pîndește jucăușă din depărtare.

Ajungem la popas și răsuflăm oarecum ușurați. Pe la jumătatea drumului vedem stropii apropiindu-se tiptil. Norii planează cîteva minute deasupra noastră apoi o iau brusc la vale stropind drumul în față, dar lăsîndu-ne aproape uscați.

După 7 ore de drumeție revenim la mașini și facem cale întoarsă spre Târgul Lăpuș, iar mai apoi spre Baia Mare. Ajung acasă foarte obosit și plin de impresii, bucuros că am reușit o drumeție pe care o plănuiam demult.