Cum te poate ajuta un hoț
Nu vorbim aici despre hoți care fură 1 miliard într-o singură zi. Și nici despre cei care te caută prin buzunare prin transportul public sau la piață. Vorbim despre o specie pe cale de dispariție – hoții de mașini.
Era o zi de vară, zi de pescuit. Admiram răsăritul cu ochii cîrpiți de somn pe malul iazului. Mă sprijineam amorțit de o undiță de bambus, contemplînd o pană vărgată ce plutea la cîțiva metri distanță.
Pe atunci eram copil naiv și căscat, calități de care nu am scăpat cu totul nici pînă în ziua de azi, după cum vă veți da seama din pățania ce urmează.
Mie îmi place să pescuiesc, dar atunci cînd trebuie să mă trezesc la 4 dimineața. La un moment dat am simțit că nu mai pot așa că am cerut tatei cheile de la mașină și am mers să trag un pui de somn.
Mașina noastră era o Lada rusească ce a văzut de toate la viața ei, mai puțin închidere centralizată. Ușile din față se incuiau doar cu cheia, cele din spate ridicînd și apăsînd un țumburuc în colțul geamului.
Un ceas mai tîziu am ieșit din mașină amețit de somn și am încuiat din reflex toate ușile. După care mi-am dat seamă că cheile mașinii stăteau liniștite acolo unde le lăsasem, adică pe bancheta din față.
L-am chemat spășit pe tata. Ne-am uitat unul la celălalt, mașina la amîndoi, cheile înăuntru. E frustrant să stai lîngă mașina ta și să nu poți intra. Pe cuvînt!
Nu departe de noi pescuiau doi tineri șmecheri nevoie mare. Puțini își permiteau să aibă mașină străină pe acele vremuri. Neavînd alte opțiuni, tata a mers să-i întrebe dacă puteau să ne ajute.
Feciorii ne-au zîmbit condescendent, după care au scos o vărguță metalică subțirică și, cît ai zice ”hoțu sare iala, iala crapă în 4”, ne-au descuiat mașina. Le-am mulțumit frumos. fără să-i întrebăm de unde au asemenea deprinderi.
Și hoții sînt oameni, cam asta e morala acestei pățănii. Iaca așa!
Sursă foto