Cum și-a făcut un moroșan luna de miere pe deal în Rodos
După 3 ani de căsătorie am decis că era cazul să-mi duc nevasta în luna de miere. ”Ioi, știam eu că mai este o urmă de romantism în tine, mi-a răspuns ea entuziasmată. Hai să mergem pe isula Lesbos!” ”Ești bolundă, fimeie? Păi acolo-i plin de… lesboieni din ăia”.
Luna noastră de miere urma să dureze hăpt 7 zile. O săptămînă de miere cum ar fi. Nu știu cine-și mai permite să stea 30 zile în luna de miere în ziua de azi. Poate politicienii. Totuși eram decis să nu mă zgîrcesc, că odată merge omu în Grecia după 3 ani de căsătorie.
Așadar am luat un hotel aproape de mare… sau cel puțin așa părea pe hartă. Nu ne-am gîndit noi atunci că este un motiv întemeiat pentru care hotelul se numea Hill Side. Dar să nu anticipăm.
Iată-ne așadar în avion. Nevasta tremura tătă, că nu mai zburase pînă atunci niciodată. ”Stai liniștită femeie, îi zic eu, o să mergem ca pe apă. Pe dracu! Nici nu am apucat să decolăm bine că au și început problemele: goluri de aer, goluri în stomac, goluri și rugăciuni.
”No, la cum umblă ficiorul ista om vide pămînt numai peste noi” croncănea vecina din spate. ”Băgă psaltiri că pînă aci ne-o fost” o încuraja barbat-su care se transformase din ateu în credincios în mai puțin de cîteva minute. Beculețele blincăneau mai ceva ca pomu’ de Crăciun.
Nevasta tremura. Tremura și se ruga. Eu tremuram. Tremuram și înjuram că mi-o luat pălinca în aeroport. Ce fel de moroșan merge în deplasare fără palincă?! Cînd am ieșit teferi din avion, eram convinși că ne întoarcem cu mașina.
”Lasă, nu-i nimic, zic eu către ea. Mintenaș ajungem la hotel. Să vezi ce fain a fi” și-i fac nealcoș cu ochiu. Intrăm într-un magazin, eu iau bere, nevasta de mîncare. Urcăm în autobuz, coborîm la ultima oprire. Hill Side Faliraki? întreb eu șoferul. El zîmbește, arată cu degetu și pleacă.
Mno, atunci am înțeles și noi de ce îi zice hotelului Hill Side. De fapt la cît de mare era dealul acela, puteau la fel de bine să-i zică și Mountain Side. Iată-ne urcînd prin arșită o pantă de 45 de milioane de grade: eu cu berea, nevasta cu mîncarea. Ajungem sus istoviți și ne cazăm într-o cameră mică și frumușică.
Urmează 6 zile de scăldat și bronzat, în care făceam marșuri pe deal de 2-3 ori pe zi. În general oamenii se îngrașă în concediu – noi am slăbit. Chiar în ultima zi cînd ieșeam, dăm peste un neamț ce încerca să se înțeleagă cu femeia de la recepție.
Vorbeau de-i dureau mîinile, așa de bine se înțelegeau. Eu ca un vorbitor de neamță mă ofer să-i ajut. ”Este inadmisibil, zice ultragiat neamțul. Refuz să stau în capătul acesta de deal”.
”Aaa, îi răspunde ușurată angajata. Puteți alege să stați și la hotelul nostru de pe plajă dacă nu vă convine locația. Rezervarea e valabilă și acolo!”
Neamțul pleacă bucuros. Recepționera îl salută cu toți dinții. Noi – cu gura căscată, umplem geanta cu 3 feluri de ulei: virgin, extra virgin și… veșnic singur. După care coborîm dealul și urcăm în avion cu psaltirile pregătite.
Pățanie auzită de la un prieten toamna trecută + înfloriturile de rigoare
Sursă foto