Cum am fost la concertul Carla’s Dreams
Urc în Lada tatălui meu și răsucesc cheia în contact. Mașina tremură sacadat trezită parcă din somn. Motorul prinde viață, apăs accelerația și am pornit. Mergem să vedem concertul Carla’s Dreams. N-aș fi crezut că trupa va veni să cînte într-un sătuc mic din nordul Moldovei, dar uite că s-a întîmplat.
Alături de mine e Ionuț, nepotul meu din partea verișoarei de la care am aflat de concert. Fac o oprire ca să iau o prietenă și ieșim din localitate. Pînă în satul vecin avem de parcurs vreo 15 km. Drumul e plin de gropi și de denivelări.
Lada rezistă, glumesc eu în sinea mea. La cei 25 de ani ai săi ”bătrînica” se mișcă destul de bine. Tata îi spune Terminator din cauza faptului că merge aproape în orice condiții. Ajungem la locul cu pricina, parchez mașina și mă uit mirat în jur.
Văd o terasă cochetă cu mese și acoperiș din lemn. Alături sînt încă 5 rînduri de mese ascunse printre copaci de măr și o iarbă deasă și frumoasă. La mijloc e scena și un ring de dans. ”Oho, exclam mirat. Nu m-am așteptat să găsesc așa ceva într-un sat.”
Cumpărăm un nectar de mere, ne așezăm la masă și începem să povestim. Cu oameni interesanți timpul trece destul de repede. E plin de tineri: arătoși, aranjați, puși pe distracție. Oamenii încep să danseze, DJ-ul încălzește atmosfera.
Pe la 12 urcă pe scenă Dara. Are voce bună și piesele sună chiar ok. După 20-30 de minute apare solistul Carla’s Dreams. Publicul îl salută entuziasmat. Sînt impresionat de calitatea sunetului.
”Sună prea bine ca să fie live, mă gîndesc eu, oare nu cumva e playback?” Mă conving rapid că nu e cazul. Piesele se succed una după alta și nu mă pot abține să nu dau din mîini și din picioare chiar și atunci cînd filmez.
Solistul are o voce foarte plăcută. Îmi place că se comportă simplu, natural și nu are ifose de vedetă. Publicul cîntă majoritatea pieselor alături de el. Lumea scandează frenetic, iar ultimele trei cîntece sînt aplaudate minute în șir.
Ultima piesă are versuri destul de explicite și solistul refuză să o cînte din cauză că în public sînt copii. Aceștia sînt trimiși repede acasă și concertul este reluat cu piesa ”Dă-te!” după care recitalul ia sfîrșit. Mai stăm un pic la fața locului să schimbăm impresii.
După care urcăm din nou în Terminator și revenim acasă entuziasmați că am văzut un concert inedit și de calitate. Îmi promit să scriu un articol despre concert și mă bucur astăzi că am putut să mă țin de cuvînt.
Pizdeț ce emoționant. Mai ales cu Dute-nchizda măti. Avem ce învăța de la ei.
Ion&Doina, nu-ti place nu invatza, simplu 🙂
Albule, da zi-mi si mie in care ‘sat vecin’ a avut loc pozna?
Pozna s-a întîmplat la Hîjdieni la o terasă cum n-a văzut Montrealu’. Așa că hai înapoi cît nu-i tîrziu 😀