Ce iaște muzica: imagine sau sunet?
Nu știu cum voi, dar eu cînd zic muzică mă gîndesc la melodicitate, armonie, ritm și încă o sută de chestii combinate într-un mod specific care transmit un mesaj sau o stare. Poate că o să spuneți că sînt de modă veche, dar eu chiar aștept ca după ce am ascultat o piesă să mă aleg cu ceva.
Astăzi muzica nu se mai ascultă, ea se privește. M-am uitat de curiozitate la un canal de muzică week-endul trecut. În jumătate de oră am fost asaltat de atîta nuditate, vulgaritate și de atîtea clișee că nu mi-a venit să cred. Muzică – mai puțin.
Se pare că mai nou e la modă faci clipuri video care ajung să fie interzise exemplu. Păi în ritmul acesta vom avea curînd filme porno în loc de videoclipuri. Mesajul e simplu: dacă nu șochezi, nu mai interesezi aproape pe nimeni.
Și să știți că nici măcar nu sînt foarte simadicos, ascult aproape orice: rock, muzică clasică, muzică populară, house, nu contează – atîta vreme cît aceasta îmi spune ceva. Și totuși, a fost o vreme cînd muzica însemna creație, idee, stare.
Cum se face că am ajuns aici? Să fie acesta singurul mod în care ne mai putem exprima? Sau poate am intrat în era vizualului în care sonorul e mai puțin important? Aștept părerile voastre.
Eu ascult muzica doar din calc. Ceea ce se vede la tv nu e deloc muzica, e vanzare.
La TV și în mare parte și la radio. Din păcate ai dreptate 🙁