Avem timp de vînzare – căutăm cumpărător!

Te-ai gîndit vreodată cum ar fi să poți cumpăra timp? Dacă acest lucru ar fi posibil, ai face-o? Și dacă da, cît ai fi dispus să plătești pentru o zi, o lună sau pentru un an în plus pentru tine sau pentru persoana dragă?

Întrebarea este una pur teoretică pentru unii dintre noi, pentru alții însă ea e o realitate. Cei care-mi citesc blogul știu că promovez rar campanii caritabile. Întotdeauna mi-a fost jenă să cer ceva, chiar și pentru alții.

Dar lucrurile se schimbă mult în momentul în care cel care are nevoie de ajutor este o persoană pe care o cunoști. Liana Pop este mama unei cunoscute de-ale mele. Ea are nevoie de ajutorul nostru pentru a depăși un episod nefericit din viața sa.

Rîndurile de mai jos au fost scrise de fiica sa – Cristina Roman. Cristina e hotărîtă să-și salveze mama. Haideți să o ajutăm să reușească acest lucru! O puteți face donînd bani, dînd un like la această pagină, un share la acest articol sau pur și simplu încurajînd-o să nu se dea bătută.

Din mijlocul problemei e întotdeauna foarte dificil să vorbești. Poate de asta mi-a luat atâta timp să îmi fac curaj să vă împărtășesc problema mea. Dar m-am gândit la un lucru: dacă nu vorbim și nu ne spunem unul altuia când avem nevoie de ajutor, nu avem cum să fim ajutați.

 

Iar cel mai important lucru care trebuie să-l conștientizăm e faptul că oricare din noi poate fi într-o situație ca aceasta, datorită sistemului în care trăim cu toții. Și dacă noi nu ne ajutăm, atunci vă spun sigur că nimeni nu o va face pentru noi.

 

Nu e vorba numai de bani, deși totul se rezumă la ei în realitatea care o trăim, ci mai ales de o vorbă bună, de un sfat, prin care știi că cineva e lângă tine și nu te lupți singur cu ce îți oferă viața.

 

Totul a pornit totul de la încurajarea care am primit-o de la mătușa mea, Mariana, care a avut fericita ocazie să cunoască alte concepții despre viață, alți oameni cu altă gândire, și prin asta ne-a impulsionat pe noi… cel puțin în speranța de a schimba ceva în felul nostru de a acționa atunci când cineva se află într-o situație de acest gen.

 

Nu am crezut niciodată, cum ni se întâmplă tuturor de altfel, că vom ajunge să aflăm cât valorează viața mamei mele pentru Statul Român. Răspunsul e – nimic. De ce? Veți afla în continuare…

 

Totul a început în iulie anul trecut cu o operație în urma căreia am aflat că s-ar putea să fie diagnosticată cu cancer. Au urmat 2 luni de așteptări și telefoane, timp în care nu am primit un rezultat patologic neconcludent.

 

A fost mai simplu pentru vecinii noștri maghiari care sunt cu 100 de ani în fața noastră pe toate planurile, omenie în principal și profesionalism, dar și altele, care într-o săptămână ne-au trimis acasă rezultatul, tradus și 100% sigur

 

…din păcate unul foarte nasol: METASTAZĂ DE MELANOM MALIGN – o formă de cancer foarte rapidă.

 

Tot în Ungaria s-au făcut analize mai amănunțite (pe care doctorii de aici nu le-au crezut necesare, deoarece  în România când ți se pune diagnostic de Cancer, medicii îți recomandă în șoaptă să-ți cauți loc în cimitir) și am aflat că este vorba de o mutație genetică ce are tratament.

 

Ce veste bună ! Doar pentru scurt timp, deoarece chiar dacă acest medicament este aprobat din 2012, țara noastră nu-l are! Cu alte cuvinte, bolnavii cu acest diagnostic, dacă nu au resurse financiare pentru a-și suporta tratamentul, sunt condamnați la moarte de guvernul nostru drag, căruia îi plătim taxe și impozite.

 

Și știți de ce? Pentru că tratamentul costă… 32.000 lei pe lună pe un tratament de minim 6 luni. Într-o țară în care salariul unui cadru didactic cu studii superioare, cu vechime de 7 ani la catedră și cu definitivat luat aproape cu media 10 (adică subsemnata) este de 1160 lei pe lună în mână.

 

Știm cu toții că cel mai important lucru este sănătatea noastră și la un moment dat la toți ne e frica de ce e mai rău. Fiecare a trecut la un moment dat prin agonia unui apropiat bolnav.

 

Uneori nu prea avem ce face, alteori nu știm ce să facem, dar la sfârșitul zilei îi mulțumim cu toții lui Dumnezeu că nu suntem noi și ne rugăm pentru toți cei dragi.

 

Este greu pentru a merge public cu o problemă personală, într-o perioadă în care toată lumea e înconjurată de probleme… dar e prea mult pentru noi să-l păstram ascuns și este prea mult să-l păstrăm sub control. Avem nevoie de ajutor!

 

Spus din gura mea, pentru cei ce mă cunosc, înseamnă o strigare spre cer! Garantez, ca fiind de partea aceasta a ecuației, ajutând cu puțin, dar din suflet, o sa ne facă pe toți să ne simțim bine și o să fie cea mai buna investiție posibila: am cumpărat o oră, o zi, o săptămână sau încă o luna de viață.

 

Dar mai mult, o să fim mai buni si mai optimiști că la nevoie avem un sprijin și se vor găsi oameni dragi care sa ne aprecieze, și să ne dea o șansă. Mătușa mea spune așa: ”Mă consider o persoană optimistă ; Eu spun mereu tuturor că ai 50% șanse dacă încerci ceva .” Și vreau să cred și eu asta.

 

Nu putem pune un preț pe viața mamei mele și vom cumpăra viața ei înapoi, chiar dacă va trebui să vindem tot ce avem, pentru că dacă nu o facem, e ca si cum i-am da o condamnare la moarte știind că ea este nevinovată. Pentru moment, ea are două săptămâni de medicație.

 

Rușine celor răspunzători în România, care au puterea de a avea grijă de oameni și nu-și închipuie cum ar fi pentru ei să fie în locul unei persoane bolnave.

 

Fie ca Dumnezeu să nu-i lase să afle niciodată! Dacă ne simțim vreodată nefericiți pentru că nu putem ține pasul cu ce-i nou si modern, gândiți-vă cum ar fi să nu ne pese de orice altceva, decat o zi cu oamenii pe care îi iubim.

 

Vă mulțumesc că v-ați făcut timp să citiți mesajul meu. Orice gând, cunoștință sau idee poate deschid o nouă ”ușă” pentru noi, sau de ce nu, pentru alte persoane care se află în situații de acest gen.

 

Pentru cei care vor să ne ajute cu bani au fost deschise următoarele conturi la Banca Transilvania

 

Routing number: SWIFT:BTRLRO22
EUR RO27BTRL02504201131069XX
USD RO61BTRL02502201131069XX
RON RO78BTRL02501201131069XX