Am belit carasu’

Zilele trecute mi s-a făcut aşa un dor de vremuirile îm care mergeam la pescuit la lac cu tata. O undiţă simplă, nişte rîme, natură frumoasă, iar seara un ospăţ cu peşte prăjit şi măliguţă.

Aşa că m-am dus la Real, am prins cu mîinile goale trei caraşi. I-am adus acasă, i-am belit/curăţat, i-am tăvălit prin făină de păpuşoi şi mi-am făcut o mîncare de pomină cu măliguţă şi mujdei.

Am recitat o laudă scurtă către zeul caraşilor, i-am mulţumit că mă lasă să halesc cîţiva din copiii săi ca să mă simt mai aproape de Moldova natală. Am băgat în mine cît o încăput şi încă oleacă, astfel că la sfîrşitul mesei aproape că m-am rostogolit pînă la pat cu conştiinţa împăcată şi cu dorul alinat.