Sîmbătă am văzut orașul cu Cluj Greeters
Fiecare oraș are secretele și poveștile sale. Unele rămîn nespuse și se pierd în negura timpului, altele trăiesc prin cei care le împărtășesc celor din jur. Scriam aici cît de repede a devenit Clujul pentru mine acasă. După 5 luni de locuit aici am realizat însă că nu știu foarte multe despre oraș.
De aceea am profitat de invitația Oanei și voluntarilor Cluj Greeters, și am mers la un tur al orașului împreună cu cîțiva confrați întru blogosferă. Pentru cei care nu știu – Cluj Greeters este o inițiativă care oferă tururi ghidate pentru cei ce vor să cunoască orașul într-o atmosferă non-formală.
Ne-am concentrat în principiu pe partea centrală, o zonă prin care trec zilnic de cîteva ori. De prea puține ori am avut însă timp să mă interesez referitor la istoria clădirilor și monumentelor pe lîngă care trec atît de des.
Vremea a fost frumoasă, numai bună de plimbare. Am pornit din Piața Avram Iancu după ce am povestit despre Teatrul Național și Clădirea ANAF. Am continuat pe Bulevardul Eroilor și am făcut pauză în fața Lupoaicei.
Cu ocazia asta am aflat că mai demult unul din cei doi a fost furat de sub lupoaică, taman ca statuia Veronicăi Micle din Galați căreia i se fură mîna cînd se apropie ziua de naștere a lui Mihai Eminescu (poveste împărtășită de Zicu).
Am luat-o apoi pe str. Bolyai Janos și Iuliu Maniu cunoscută și ca strada în Oglindă, după care am făcut dreapta spre Muzeul de Artă, cunoscut și ca Palatul Banffy. Am continuat pe str. Ferdinand și Emile Zola pentru un popas în Piața Muzeului…
… unde am intrat pentru prima dată în Biserica Franciscană care are un ceas ce nu a mers niciodată dintr-un motiv foarte simplu – ceasul nu are și nu avut limbi. Înainte de asta am văzut una din cele mai vechi clădiri din Cluj – prima închisoare din oraș în care a fost închis Baba Novac.
Am tras cu ochiul la casa în care s-a născut Matei Corvin (puțini știu că el de fapt s-a născut în casa de peste drum) și la statuia din Piața Muzeului care a fost mutată de cîteva ori de-a lungul timpului, la fel ca și statuia Lupoaicei.
Am continuat pe str. Emil Isac și Memorandumului, discutînd despre istoria clădirilor și localurilor de pe traseu și am încheiat turul în Piața Unirii lîngă statuia lui Matei Corvin. Cu această ocazie am aflat încă o curiozitate.
Statuile în care calul stă cu picioarele din față pe pămînt arată că cel care stă călare a murit din cauze naturale, iar calul cu picioarele din față ridicate arată că stăpînul a fost omorît.
Per ansamblu turul a fost interesant și mi-a deschis pofta de a afla mai multe și despre celelalte zone ale orașului, mai ales tururile sînt gratuite, fiind organizate de voluntari (mai multe aici).
Turul din centrul orașului a continuat apoteotic cu un blogmeet stropit cu bere la Casa Tiff unde am avut ocazia să revăd fețe cunoscute și să cunosc oameni noi.
One Comment