Ilinca s-a îndrăgostit de mine și îmi face declarații de dragoste

Ilinca s-a îndrăgostit de mine pe la vârsta de 2 ani. Nu-i vorbă, ne îndrăgeam noi și până atunci, dar dragostea aceea nebună pentru tatăl său (da, vorbesc despre mine la persoana a 3-a) s-a manifestat imediat după ce soția a întrerupt alăptatul. Până la 2 ani Ilinca adormea la sânul mamei, iar apoi rămânea să doarmă în pătuțul său.

După aceea am preluat eu rutina dinainte de culcare: spălat dinții, duș sau băiță, îmbrăcat, povestea de seară și apoi adormitul propriu zis cu toate tantrumurile și mofturile implicate. Ilinca a ajuns să vrea să le facă pe toate cu mine. Astfel, de 1 an am serile ocupate. Fără concedii și fără zile libere. Pe lângă acestea, am primit prioritate sau chiar exclusivitate la multe alte activități.

Gâtul, urechile și bomboanele

„Tati, la tine îmi p’ace cel mai mult gâtul, urechile și… bomboanele!” Aceasta a fost prima declarație de dragoste pe care mi-a făcut-o Ilinca. „Care bomboane, puiule?” o întrebam eu. Ea arăta cu degețelul spre sprâncenele mele și apoi îmi dădea un pupic pe nas.

A fost cea mai diplomată declarație de dragoste pe care am primit-o vreodată. Așa am crezut inițial. La o adică, cum îi faci o declarație de dragoste cuiva care nu arată prea bine? În loc să-i spui că e urât, îi zici că are gât frumos și urechi faine. Ce e între ele, rămâne de văzut 😀

„Care bomboane, puiule?” o întrebam eu. Ea arăta cu degețelul spre sprâncenele mele și apoi îmi dădea un pupic pe nas. Când ai 2 ani e mai ușor să zici „bomboane” decât „sprâncene”. De atunci aceasta a rămas rutina noastră. Gâtul, urechile și bomboanele. A trecut ceva timp până am înțeles de ce.

Explicația era simplă ca bună… seara. În fiecare seară, mă culcam lângă ea în pătuț să-i spun povestea de seară (ca să încap lângă ea mă răsuceam ca un contorsionist, dar ce nu face un tată când vrea să-și adoarmă fetița?!). Ilinca își punea brațele sale în jurul gâtului meu și începea să-l frământe. Atunci când nu mai ai la dispoziție sânul mamei, gâtul tatălui e o alternativă bună: e moale, călduț și pulsează a viață.

Când nu stăteam corect, Ilinca mă trăgea de urechi să mă aranjeze, iar sprâncenele erau sursa sa de senzații tari: le pipăia, le trăgea și le zburlea cu degețelele sale și se gâdila singură. Gâtul, urechile și bomboanele. Privite cu ochi de copil, sprâncenele tatălui arată ca niște bomboane.

Tati, îmi place la tine tot!

Apoi declarațiile sale de dragoste au devenit mai complexe. Pe măsură ce învăța părțile corpului, Ilinca le incorpora în discursul său. Astfel încât la 2 ani și 9 luni mărturisirile sale durează câteva minute. „Tati, la tine îmi place tot. Și gâtul, și urechile, și părul, și ochii, și gura, și nasul, și bomboanele” (aici de obicei chicotește, a învățat să pronunțe cuvântul „sprâncene”, dar e mai interesant să le numească „bomboane”).

După care continuă negreșit. „Îmi plac și mâinile, și umerii, și picioarele, și burta (aici iar chicotește și vrea să-mi arate unde e buricul), și pieptul, și degetele de la mâini, și degetele de la picioare, și genunchii…” și o ține tot așa până isprăvește cu toate părțile corpului pe care le cunoaște.

Apoi declarațiile de dragoste au devenit din ce în ce mai complexe. Pe măsură ce învăța părțile corpului, Ilinca le incorpora în discursul său. „Tati, îmi place la tine tot, tot! Și începea să enumere părțile corpului…

Apoi trece la îmbrăcăminte și accesorii. „Tati, la tine îmi place tot. Și pantalonii, și tricoul, și ceasul, și alidașii (deocamdată nu reușește să spună „adidași”). TOT ÎMI PLACE, TATI! După această tiradă, ia de obicei o pauză în care apuc să o îmbrățișez și să-i mulțumesc.

Aceasta e partea siropoasă a povestii. Pentru că există și reversul medaliei. Pe cât de mult mă iubește Ilinca, pe atât de posesivă este. Îmi vrea toată atenția (pentru ea și doar pentru ea), îmi cere să-i satisfac toate dorințele (acum, imediat și fix așa cum vrea) și nu vrea să mă împartă cu nimeni.

Luna trecută Ilinca a avut un nou salt din care a ieșit mai matură. A început să pronunțe sunetul „r”, a devenit mai cooperantă, a început să facă asocieri complexe și să formuleze propoziții cu cauză și efect. În unele zile, chiar ne putem negocia programul, iar acest lucru îmi permite să mai deleg din responsabilități. Tot din acest salt a ieșit cu o nouă replică ce ne topește inimile. O repetă întruna, fericită că a învățat un lucru care ne aduce bucurie.

– „Te iubesc, tati. Te iubesc, mami!”
– „Mulțumim! Și noi te iubim tare!”
– „Și eu vă iubesc tare-tare!”