Am cumpărat prima mea mașină: impresii după primii 1000 km

Unii norocoși primesc prima mașină la majorat sau la 20 ani, alții și-o cumpără în rate până la 30. Eu sunt un flăcău tomnatec în această privință, căci am cumpărat prima mașină din viața mea la 37 ani. Evenimentul a avut loc luna aceasta și a fost un proces lung și anevoios. Vă explic imediat de ce.

Nu m-au pasionat niciodată mașinile. Nu știu de ce. Pur și simplu nu am fost atras niciodată de această zonă. Cunoștințele mele în domeniu se limitau la câteva branduri cunoscute și modele populare, plus ce am mai prins din discuțiile celorlalți de-a lungul timpului.

Deși am permis de conducere de vreo 10 ani și am condus ocazional, nu am avut niciodată propria mașină. Nu a fost niciodată o prioritate. Până acum m-am descurcat cu transportul în comun și cu taxi prin oraș, cu trenul sau autocarul în afara localității, iar unde nu se putea, m-am bazat pe prieteni. Și apoi s-a născut Ilinca și lucrurile s-au schimbat.

Mi-am dat seama cât de greu este să te deplasezi undeva atunci când ai copil și de câte lucruri ai nevoie chiar și pentru o călătorie de câteva ore. Așa că am început să pun bani deoparte. Apoi a venit pandemia și necesitatea unei mașini a devenit o urgență. Așa că pe la mijlocul lunii mai am început să caut, să cer sfaturi și să mă documentez.

Necesitățile cu care am pornit la drum au fost 3: spațiu suficient pentru bagaje, cutie automată și, dacă e posibil, înălțime mai mare de la sol. Am citit, am discutat cu oameni mai pricepuți ca mine, am testat diferite modele și, încet-încet, a început să se facă lumină.

Mi-aș fi dorit un SUV hibrid, dar asta ar fi însemnat încă un credit. Așa că am trecut la planul B – un sedan pe benzină sub 10.000 euro. N-a fost să fie, pentru că 90% din mașinile cu dotări decente în acest preț sunt pe motorină. Uite așa am ajuns să cumpăr o Skoda Octavia Scout combi 2.0 TDI.

A fost un proces lung și obositor de căutare pe site-urile din România și din afară în care am interacționat cu tot felul oameni: samsari, proprietari, agenți de vânzări. Am văzut, testat și condus o sumedenie de mașini atât în oraș, cât și în regiune. Am avut mare noroc de un prieten mai avizat care a venit cu mine la majoritatea întâlnirilor. Fără el, nu știu cum m-aș fi descurcat.

Apoi a părut ea, Octăvița mea! Ne-am văzut, ne-am plăcut și a doua zi ne-am luat. Suntem împreună de vreo 3 săptămâni, timp în care am parcurs vreo 1000 km. Săptămâna aceasta vrem să ne oficializăm relația la Poliția Română.

Am fost de câteva ori entuziasmat și de foarte multe ori cu energia și nervii la pământ, pentru că mi se părea că nu aveam să găsesc niciodată mașina pe care mi-o doream. Am ratat mașini interesante care s-au vândut la câteva ore după publicarea anunțului, am dat și peste mașini lovite, cu defecte ascunse și cu kilometrii dați înapoi.

Și apoi a părut ea, Octăvița mea! Ne-am văzut, ne-am plăcut și a doua zi ne-am luat. Suntem împreună de vreo 3 săptămâni, timp în care am parcurs vreo 1000 km în diferite condiții de mers. Încă suntem în faza în care încercăm să ne cunoaștem, să ne descoperim și să ne obișnuim unul cu celălalt. Dar primele impresii sunt foarte bune.

Mașina se conduce ușor, este spațioasă, puțin mai înaltă decât Octavia standard, stă bine pe drum și are cam toate opțiunile pe care mi le-am dorit. Și da, cutia automată este o invenție pur și simplu minunată. Fiind prima mea mașină, mai am nevoie de timp să învăț ce presupune întreținerea unei mașini și costurile asociate.

Deocamdată mă bucur din plin de mobilitatea și confortul pe care mi le ofertă și încep să descopăr plăcerea de a conduce. Căci prima mașină e ca prima dragoste – nu se uită niciodată!

Oricum, treaba e serioasă. Pentru că săptămâna aceasta vrem să ne oficializăm relația la Poliția Română, după care vom traversa țara în lung și în lat (atât cât se poate pe aceste timpuri pandemice de restriște). Pe scurt, acum am acasă 3 fete: trebuie să am grijă și să-i acord atenție fiecăreia ca să fie toate bune și frumoase. La voi care fost prima mașină și la ce vârstă ați cumpărat-o?