Impresii de la concertul Joe Satriani din Cluj
Scriu aceste rînduri proaspăt întors de la concertul lui Satriani din Cluj. E trecut de miezul nopții, stomacul îmi zvîcnește încă din cauza tobelor, iar urechile mi-s încă înfundate din cauza decibelilor de la concert.
Trebuie să vă spun de la bun început: dacă vă așteptați să citiți aici un elogiu din partea unui fan înrăit al artistului, de un cunoscător fin care abia aștepta să-l audă live, nu cred că ați ajuns în locul potrivit.
Dacă vreți însă o părere onestă și obiectivă din partea unui iubitor al rockului despre ce a avut loc ieri în Sala Polivalentă, atunci vă invit să citiți mai departe. Acestea fiind spuse, să purcedem.
Artiștii care au urcat pe scenă au fost pur și simplu senzaționali. În deschidere l-am ascultat pe Dan Patlansky care a oferit 40 de minute de muzică bună. Pe scenă au urcat apoi cei mai buni instrumentiști pe care i-am auzit vreodată live.
Bineînțeles, centrul atenției a fost legendarul Satriani. Acesta a avut însă alături 3 oameni extrem de talentați care au contribuit decisiv la succesul concertului. Imaginați-vă că la un moment dat Mike Keneally a făcut o improvizație la chitară și clapă în același timp.
Nu mai zic de Marco Minnemann care a fost aplaudat în picioare după un solo la tobe de vreo 15 minute absolut demențial. Cireașa de pe tort a fost însă bătrînul Joe care a demonstrat cu prisosință de ce este considerat unul din cei mai buni și creativi chitariști din lume.
Felul în care se mișca, părea că vrăjește instrumentul din brațele sale, că chitara face efectiv parte din ADN-ul său. Mi s-a părut însă că nu a comunicat suficient cu publicul. Nu cred că l-am auzit vreodată rostind cuvinte ca Cluj-Napoca sau România. Sau poate că pur și simplu acesta este stilul său.
Recitalul a cuprins o selecție de piese de pe noul album, dar a inclus și piese consacrate, care au fost salutate entuziast de cei din public. Sala a fost aproape plină, ceea ce arată că în Cluj există public dispus să plătească o sută și ceva de lei pentru un concert rock de nivel internațional.
Nici vorbă însă de sold out-ul pe care-l anunțau organizatorii evenimentului. Din păcate sonorizarea din Sala Polivalentă nu s-a ridicat nici pe departe la nivelul artiștilor. Nu am avut parte de un sunet curat așa cum m-am așteptat.
Mi s-a părut că volumul a fost prea tare pentru o sală de asemenea dimensiuni. Poate că din cauza locului în care am stat (undeva în centru la primul etaj), sau poate că pur și simplu e un semn că încep să îmbătrînesc.
În concluzie, concertul a fost un deliciu pentru cunoscătorii genului și o demonstrație de virtuozitate pentru fanii Satriani, pentru oamenii de rînd însă recitalul a fost pe alocuri obositor și parcă prea liniar.
Ceea ce nu știrbește cu nimic din calitățile extraordinare ale artistului. Puteți găsi aici o colecție cu cele mai apreciate piese ale artistului. Vă las mai jos și piesa care-mi place cel mai mult de pe noul album Supernova.