Matei, 7 luni: bebelușul care face lucrurile din toată inima

Au trecut patru luni de la articolul precedent despre Matei. În unele privințe lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Suntem tot pe modul „supraviețuire”. Luăm în continuare zilele câte una câte una. Nu ne putem face planuri pe mai multe zile, pentru că la noi nicio zi nu seamănă cu alta.

Ultimele șapte luni au fost cei mai grei cinci ani din viața mea.

Viața noastră e în continuare un șir nesfârșit de nopți dormite pe bucăți și zile în care ne dăm peste cap pentru a face față vieții cu doi copii. În alte privințe lucrurile au evoluat destul de mult. Matei e un bebeluș lipicios, frumușel, ce crește văzând cu ochii și trece prin etape ca Făt-Frumos.

Iată cum arată situația cu cele mai importante lucruri.

Bebelușul care nu se joacă cu jumătăți de măsură

Matei e genul de bebeluș care nu se încurcă cu jumătăți de măsură. Când plânge o face de-i sare cămașa, când râde luminează totul în jur, iar când mănâncă o face cu tot corpul. Și nici nu are răbdare să treacă prin etape așa cum ne așteptăm noi.

Pe la cinci luni a început să dea semne că se plictisește să stea culcat, așa că a învățat să stea în funduleț. După aceea s-a cerut să stea cu noi la masă, ne studia atent în timp ce mâncam și molfăia în gol. Era gata să înceapă diversificarea. L-am amânat până la șase luni doar pentru că așa am crezut noi că e mai bine.

După ce s-a văzut în propriul lui scăunel cu măsuță a început să descopere fructele moi și piureul de legume. E tare încântat când mănâncă. Așa de încântat încât vrea să o facă cu tot corpul: se agită, dă din mâini și din picioare și nu e chip să-l temperăm. Cel mai mult în place să bea apă.

Tot în scăunelul său a descoperit și gravitația. Să vezi minune: dacă lași lucrurile din mână, acestea cad jos. Ca un adevărat explorator, Matei a început să-și testeze teoria pe tot ce-i cade sub mână: mâncare, tacâmuri, jucării, decorațiuni de brad. Le ia cu dreapta, le gustă, apoi le mută în stânga și… jos cu ele!

Bebelușul curios care vrea să alerge

Bebelușul nostru e destul de măricel pentru vârsta lui. Are deja 9 kilograme și nu dă semne că o să încetinească. Ne-a zis doctorița de familie că, după greutate și înălțime, depășește aproape 90% din bebelușii de aceeași vârstă.

La cele șapte luni ale sale poartă hăinuțe pentru copiii de un an. Spre norocul nostru, am primit multe haine pentru el de la alte familii. Spre nenorocul nostru, pe unele din le abia a apucat să le poate de câteva ori. Așa că o să le dăm și noi mai departe.

Matei se dezvoltă rapid, ceea ce ne bucură. Partea dificilă e că a ajuns greu de dus în brațe. Și el doar asta vrea: să fie plimbat ca să le vadă și să le încerce pe toate. Pe deasupra, e și foarte energic.

Matei e un bebeluș curios și energic. Îi umblă piciorușele ca morișca. Uneori dă impresia că o să învețe mai întâi să alerge și abia după aceea să meargă.

Patru viroze și o alergie în patru luni

Marele dezavantaj de a avea o soră mai mare e că aceasta aduce acasă multe viroze de la grădiniță. Nu am reușit nicicum să-l protejăm de acestea. Prima a fost cea mai dură. Matei avea febra, era anemic și refuza să mănânce. Spre norocul nostru tratamentul a funcționat tocmai când ne pregăteam să mergem la spital.

Perioadele cu viroze sunt cele mai dificile pentru noi. Matei e un bebeluș plângăcios care are nevoie de multă atenție și atunci când e sănătos. Apoi când e bolnav, Dumnezeu cu mila! Nu-l poți lăsa din brațe. Adio somn, adio timp liber, adio viață!

După ce a început diversificarea, Matei a făcut febră și alergie din cauza laptelui de capră (cel puțin așa bănuim noi). Altă etapă, altă problemă. Au fost cazuri în care am lucrat de acasă cu ambii copii răciți. În acele perioade dormeam pe rând, mâncam pe rând, trăim pe rând. În acele perioade simțeam efectiv că mergem pe marginea prăpastiei.

Aspecte logistice

– Matei nu a vrut să stea deloc în scoică. Cum îl punem în ea, începea să plângă. La cinci luni am vândut scoica și l-am mutat în scăunelul Ilincăi (care a primit un scaun nou pentru copii mai mari). Am început să mergem prin oraș cu mașina cu ambii copii. Sperăm să putem parcurge curând și distanțe mai lungi.

– Tot pe la cinci luni am renunțat la landou și am trecut la varianta sport a căruciorului. Cu landoul am avut aceeași experiență ca și cu scoica. Matei pare să accepte acum căruciorul, pentru că are o poziție din care poate să vadă mai multe lucruri.

– Luna aceasta am renunțat la balansoarul electric. Aceeași poveste, Matei nu a vrut să doarmă deloc în el. Am folosit doar partea fixă pentru a-l duce cu noi prin casă. În locul balansoarului am luat un scăunel cu măsuță în care Matei e dispus să stea perioade scurte de timp.

Activitățile preferate a lui Matei

– De când a învățat să stea în funduleț, lui Matei îi place tare mult să facă băiță. Când vine seara și îl dezbrac e tot numai un zâmbet. Știe deja că urmează una din activitățile lui preferate. Odată ajuns în cadă prinde cu mâna furtul de la duș și începe să gângurească. Îi dă drumul doar ca să pleoscăie prin apă până stropește totul în jur. Ah, ce încântare!

– Alte două activități care i se par interesante sunt privitul pe geam și rotitul clanței de la ușa de la intrare. Pe geam se uită minute în șir, bocănește cu mânuțele în geam și analizează tot ce se mișcă pe afară. După care își gângurește impresiile. La ușă îi place zăngănitul cheilor și cum se apasă clanța. Uneori are cu ea discuții prelungite.

–  Topul activităților preferate de Matei e completat de dansul în oglindă. Lui Matei îi place muzica și dansul. Nici nu se putea altfel. Așa că organizăm aproape zilnic sesiuni de dans în familie. Pop, rock, populară – ascultăm de toate. După aceasta ne simțim cu toții mai bine.

– Iar pe locul întâi avem jocul cu balonul. Pentru Matei balonul e fascinant prin zborul și traiectoriile sale imprevizibile. De obicei îl iau pe bebeluș în brațe cu spatele la mine și jucăm un fel de volei împreună cu Ilinca. Cu cât zboară mai repede balonul, cu cât râde mai tare Ilinca, cu atât e și Matei mai fericit.