Jurnal de tată: prima vizită la bunici
După primul nostru concediu în 3 cu avionul, am decis să continuă aventura și să mergem cu trenul la bunici. Pentru că (încă) nu avem mașină și pentru că trenul e singura opțiune viabilă pentru o călătorie de 12 ore cu un copil de 9 luni.
Am cumpărat biletele online (am făcut un scurt review al site-ului CFR aici) și am optat pentru vagonul cușetă cu 6 paturi în compartiment. Am avut emoții legate de cum va reacționa Ilinca la toată călătoria, dar lucrurile au mers neașteptat de bine.
Erau mai multe familii cu copii în vagon. Se pare că vagonul cușetă e o opțiune de călătorie bună când ai de mers prin țară cu toată familia. Trenul a avut întârziere de 30 minute la sosire, dar a ajuns (aproape) la timp în Iași.
Vameșul: „Aveți ceva de declarat?”
Eu: „Avem 9 kilograme de dulceață”.
Și i-am arătat-o pe Ilinca.
Apropo de întârzieri, pe site-ul CFR poți urmări în timp real ce întârziere are trenul. O opțiune de ținut minte pentru călătoria următoare. Drumul Cluj-Napoca – Iași a decurs bine, iar din Iași am luat un taxi care ne-a dus până acasă.
Am apelat la un șofer cu care am mai mers de-a lungul timpului și pe care vi-l recomand cu încredere. Dacă aveți nevoie, vă dau detalii de contact în privat. Am trecut vama foarte repede. Un lucru interesant de menționat.
În vama moldovenească, dacă ai copil mai mic de 2 ani, mergi automat pe banda de urgență. Lucru pe care l-am și făcut.
Bunicii din Cobani
Părinții mei ne așteptau cu nerăbdare și cu câteva surprize. Prima din ele a fost măsuța și scăunelele din copilăria mea care au fost păstrate într-o stare destul de bună timp de 30 ani. După cum se vede, Ilincăi i-a plăcut destul de mult.
Iar eu stăteam și o priveam și mi se perindau prin minte o sumedenie de amintiri din copilărie. Cealaltă surpriză a fost o vizită programată la grădinița copilăriei mele în care nu am mai intrat de vreo 30 ani.
Am găsit-o complet schimbată fața de cum arăta pe vremuri. Grădinița din Cobani arată acum modern, colorat și îngrijit și are toate dotările necesare pentru dezvoltarea copiilor, lucru care m-a bucurat.
Vizita din Cobani a fost pentru Ilinca primul contact cu viața de la țară. Bebelușul a stat în iarbă, a făcut cunoștință cu cățeii și a alergat după puii prin curte în 4 labe.
Apoi gustat fructe și legume de casă, dar, mai ales, s-a lăsat alintată și plimbată de bunici care s-au străduit din răsputeri să o impresioneze. Și au reușit, pentru că atunci când a sosit momentul să plecăm, mai că am mai fi rămas câteva zile.
Străbunica din Pîrjolteni
Străbunica din Pârjolteni a lucrat toată viața la școala din sat unde a predat matematica. Străbunica are 80 ani și a văzut-o pe Ilinca față în față pentru prima dată.
Întâlnirea a fost emoționantă, mai ales pentru adulți. După ce s-au mai potolit emoțiile, am descoperit împreună o tufă cu mure coapte din care am mâncat cu nemiluita și un cățel jucăuș de care Ilinca a prins mare drag. Am cules roșii și ardei, am adunat nuci verzi și am purces la drum spre Chișinău.
Bunicii din Chișinău
Bunicii din Chișinău au așteptat-o pe Ilincuța cu fotografii din copilăria mamei, cu povești și cu jucării. În una din zile am mers pentru prima dată (atât eu, cât și Ilinca) la Cetatea Soroca despre care o să vă povestesc mai pe larg într-un alt articol.
În Chișinău am vizitat monumentul lui Ștefan cel Mare și Parcul Central, iar seara am stat la povești la Delice D’Ange care e aur curat pentru părinții cu copii. Localul e așa de frumos și are atâtea jucării, încât m-am jucat și eu cu Ilinca.
Tot în Chișinău am făcut și niște cumpărături. Am găsit produse de calitate bună la prețuri mult mai mici decât în Cluj-Napoca. Dacă mergi în Chișinău, îți recomand să intri în Centrul Național de Încălțăminte Zorile și Unic care au un etaj dedicat produselor făcute în Moldova.
Drumul de întoarcere a decurs la fel de bine. Am revenit în Cluj obosiți, dar plini de impresii. Ilinca a fost așa entuziasmată după călătorie încât au început să-i încolțească primii dințișori de sus. Despre asta o să povestesc cu altă ocazie.