Ilinca, 2 an și 8 luni: etapa apelativelor și a diminutivelor

Concluzie de tată după 2 ani și 8 luni: tot ce spui și ce faci în relația cu copilul tău se întoarce într-o formă sau alta asupra ta ca într-un circuit închis. Practic, educația pe care i-o oferi copilului tău e ca un bumerang care revine la tine mai devreme sau mai târziu. Știu, pare banal, dar când e vorba de copii, chiar culegi ceea ce semeni. Am început să realizez acest lucru în ultimele luni, observând-o pe Ilinca.

Iată un exemplu simplu. În una din zilele trecute Ilinca m-a trezit cu următoarea replică: „Frumușelule, gogoșelule, am să te mănânc!” După aproape 2 ani în care am alintat-o cu diminutive precum „frumușică, mititică, gogoșică” și am tot „amenințat” că o mănânc, replicile s-au întors asupra mea.

Tot ce spui și ce faci în relația cu copilul tău se întoarce într-o formă sau alta asupra ta ca un bumerang.

În ultimele luni, Ilinca a învățat și a deprins mai multe expresii și obiceiuri pe care le repetă mai des sau mai rar în funcție de cum reacționăm la ele. Pentru că, da – copiii repetă mai des lucrurile care provoacă o reacție din partea părinților (indiferent dacă reacția e pozitivă sau negativă). Iar motivul e simplu: în primii ani copiii au nevoie ca de aer de atenție din partea părinților. Prin urmare, folosesc toate mijloacele pe care le au la dispoziție pentru a obține ceea ce-și doresc. Timpul și atenția sunt cea mai bună dovadă de iubire.

Iată un alt exemplu. Ilincuța noastră crește într-o familie în care se recită, se ascultă muzică și se cântă. Așa că în ultimele luni a învățat o mulțime de poezioare și cântecele pe care le repetă într-una. Pentru că asta a văzut la noi și pentru că a remarcat că noi reacționăm pozitiv când face acest lucru. Din păcate, aceste principii funcționează și în sens negativ. Aș zice mai ales în sens negativ, deoarece copiii tind să repete mai ales obiceiurile proaste și expresiile nefericite pe care le văd și e aud.

Într-un fel, copii funcționează ca o oglindă ce reflectă ceea ce au în jur. Nu e vina lor dacă ceea ce vezi acolo îți este sau nu pe plac. Astfel am realizat că interacțiunea cu un copil este o ocazie bună să te cunoști mai bine, să-ți descoperi calitățile și fricile, să lucrezi cu tine însuți și să ieși din zona de confort. E greu, uneori este de-a dreptul frustrant, dar recompensele sunt pe măsura implicării.

Creșterea unui copil este o ocazie bună să te cunoști mai bine, să-ți descoperi calitățile și fricile, să lucrezi cu tine însuți și să ieși din zona de confort. E greu, uneori e de-a dreptul frustrant, dar recompensele sunt pe măsura implicării.

Vizită de vară la bunici

Aniversarea de 2 ani și 8 luni ne-a găsit într-o vizită prelungită în Moldova, o vizită plină de emoții care a fost îndelung așteptată de toată familia. Ilinca s-a bucurat din plin de viața la țară: a cules cireșe și căpșune, a explorat locuri noi și a interacționat cu toate vietățile din gospodărie. Lucrul care a impresionat-o cel mai mult a fost faptul că a asistat la nașterea unor puișori de găină.

De cealaltă parte, bunicii au fost extrem de încântați de revederea cu nepoțica și au petrecut împreună o mare parte din timp, ceea a adus o mulțime de impresii noi atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici. Iar acest lucru ne-a oferit și nouă un răgaz parțial de la îndatoririle de părinți și mi-a oferit și mie ocazia să scriu acest text. Despre alte impresii din viața de tată vă povestesc într-un alt articol.