Cel mai greu și cel mai frumos lucru în primul an de când sunt tată
Pe 24 octombrie s-a împlinit 1 an de când am devenit tată. Nu e mult, dar e suficient cât să trag niște concluzii preliminare despre ce înseamnă să devii părinte. Am profitat de faptul că Ilinca a început să doarmă mai bine și mi-am permis un moment de introspecție. Iată concluziile la care am ajuns.
Cel mai greu
Cel mai greu lucru în aceste 12 luni a fost să accept. Să accept că în lumea mea a apărut un alt personaj principal care a dat peste cap toate regulile după care îmi condusesem până atunci viața. Să accept că, în primii ani, dorințele și nevoile sale sunt mai urgente și mai prioritare decât dorințele mele.
A fost foarte greu să realizez că sunt responsabil de cineva care are nevoie de supraveghere permanenta. Și nu exagerez, pentru că Ilinca nu stă singură mai mult de 2-3 minute. Iar dacă stă, înseamnă că face vreo năzbâtie.
A fost foarte greu să mă obișnuiesc cu ideea că nu mai sunt stăpân deplin pe timpul meu, că în lumea mea a apărut un alt personaj principal care a dat peste cap toate regulile după care îmi condusesem până atunci viața.
A fost foarte greu să mă obișnuiesc cu ideea că nu mai sunt stăpân deplin pe timpul meu, că trebuie să-mi pun pe pauză viața socială și că viața de cuplu a trecut cumva neobservat pe locul 2, pentru că, de multe ori, nu mai am mai avut efectiv timp și energie pentru așa ceva.
Timpul și energia sunt cele mai prețioase lucruri în viața unui om, iar felul în care le folosești determină în mod direct cine ești și cine urmează să devii. În primul an de când am devenit tată, aproape tot timpul și energia mea au fost direcționate spre Ilinca și asigurarea unui cămin pentru fetele mele.
Cel mai frumos
Cel mai frumos lucru din viața de tată în primul an a fost senzația că sunt parte din ceva mai important decât viața mea, că am primit un rol central în modelarea unui omuleț și că felul în care îmi voi juca rolul va avea un impact decisiv asupra persoanei care va deveni fetița mea.
În primul an, cel mai frumos lucru din viața de tată a fost senzația că sunt parte din ceva mai important decât viața mea. De când am devenit tată am început să gândesc la pluralul cu multiplu de 3.
Această putere a venit la pachet cu responsabilitatea. De când am devenit tată am început să gândesc la pluralul cu multiplu de 3. De când am devenit tată simt că viața mea înseamnă mai mult decât propria existență.
E un sentiment înălțător care poate fi greu descris în cuvinte. Toate acestea m-am făcut să apreciez altfel somnul și odihna, mi-au arătat că pot să fac mai multe lucruri în același timp și m-au învățat să profit la maximum de timpul liber.
Dacă vrei să fii fericit, găsește-ți pe cineva care îți zâmbește așa cum o face fetița mea când mă vede.
De când am devenit tată iubesc mai mult diminețile când abia aștept să intru în camera Ilincăi să o strâng în brațe, să mă topesc când îmi zâmbește fericită pentru simplul fapt că mă vede. Am început să iubesc mai mult serile în care ajung acasă și fetița mea îmi iese în cale bucuroasă că m-am întors. Să apreciez altfel zilele libere petrecute în familie.
Cel mai frumos lucru de când sunt părinte a fost să văd că eforturile noastre dau roade, să o văd pe Ilinca crescând, au fost toate acele momente în care a învățat să facă lucruri noi: primul zâmbet, primul gângurit, primul cuvânt, prima dată când a stat așezată, primul pas și primele năzbâtii.
Și suntem abia la început de drum. Și abia aștept să văd ce urmează…
Foarte frumos spus!
Am aceleasi sentimente cu Alexandru al meu.
Eu zic ca nu exista pe lume meserie mai grea dar si mai frumoasa decat cea de parinte.
Sa fim sanatosi cu totii sa ne putem achita de responsabilitatile astea frumoase!
O sa avem astfel ocazia sa ne confirmam cine suntem noi ca oameni.
Frumos spus, Cosmin. Rolul de părinte îți dă ocazia să afli ce fel de om ești cu adevărat 🙂