Victor Zamă: „Am ales să fac o Asociație și un Centru Comunitar în satul natal, pentru că am simțit o chemare”.

Într-o țară din care mulți își fac planuri de plecare și în care majoritatea renunță la viața de la țară pentru confortul de la oraș, Victor Zamă este un om extraordinar care s-a întors în satul natal pentru a crea împreună cu familia sa Asociația de binefacere Neemia și un Centru comunitar.

Ne știam din vedere, așa cum se cunosc de obicei oamenii din același sat. Știam că are 3 frați, că a rămas fără tată prea devreme și că a trebuit să muncească mult ca să ajungă unde este astăzi. Am vrut să aflu ce l-a determinat să se întoarcă în satul de baștină și de ce a ales această cale frumoasă și atât de grea.

Luna trecută am avut plăcerea de a discuta cu el pe îndelete despre viață, despre alegerile pe care le-a făcut și despre toate proiectele sociale pe care le implementează în comunitatea din satul Cobani. Rezultatul este acest interviu emoționant și sincer pe care vă invit să-l citiți.

Victor, tu ce-ai visat să devii când erai copil?

Visul meu a fost să devin învățător. După ce am terminat 11 clase, că așa era pe atunci, m-am dus să dau examen de admitere la Facultatea Pedagogică din Tiraspol. Am mers în secret, nu am spus nimănui și mi-a lipsit un punct pentru a reuși.

Mi-a lipsit un punct pentru a intra la Facultatea Pedagogică din Tiraspol. Câteva luni mai târziu a început conflictul din Transnistria, iar Tiraspolul a fost câmp de luptă. Cred că m-a păzit Dumnezeu.

În cele din urmă am ajuns la Colegiul Agricol, apoi la Universitatea Agrară după care am urmat alte studii. Am făcut o școală biblică în Anglia timp de 1 an, un Masterat în Teologie Ortodoxă la Alba Iulia și apoi un Masterat la Universitatea Ion Creangă în „Educație pentru dezvoltare comunitară și animație socială”. Dar pe lângă aceasta, am învățat mult de la oamenii cu care am interacționat.

Darul meu cel mai mare este faptul că sunt dispus să învăț. Și aș vrea să văd acest lucru la copiii mei și la tinerii din sat.

În cele din urmă, eu am ajuns să lucrez cu tinerii și să fac proiecte educative, deci tot un fel de învățător am ieșit. Așa că sfatul meu pentru tineri este să își stabilească niște repere clare în viață, ca să nu se lase duși de val și să ajungă să facă altceva decât ceea ce-și doresc.

Cum ai ajuns să organizezi tabere și activități pentru tineri?

Există o mișcare în cadrul Bisericii Ortodoxe care se numește Oastea Domnului. Persecutată în timpul comunismului, ea este acum recunoscută. S-a întâmplat să cunosc un astfel de grup în Chișinău și am participat la câteva tabere cu ei.

Mi-a plăcut și treptat am ajuns să mă implic și eu în organizarea de activități și tabere cu tineri. Îmi amintesc de prima tabără la care am fost coorganizator. Eram deprimat, pentru că mi se părea că m-am descurcat prost. Mi-am spus atunci că nu voi mai face așa ceva niciodată. Au fost oameni care m-au încurajat și am ajuns să organizez 10 tabere pentru tineri doar în această vară.

Atunci când voluntarii mei sunt triști că nu le reușesc lucrurile așa cum și-ar dori, îmi amintesc de primul meu eșec și îi încurajez așa cum m-au încurajat și alții pe mine.

De ce ai ales să te întorci în satul natal?

Am decis să fac acest lucru pentru că pe 7 aprilie 2009 mi s-a întâmplat o minune. Mergeam cu mașina prin Chișinău. Eram cu fetița mea. Când am pornit de la semafor, ne-a lovit o mașină din spate. Avea viteză foarte mare și mașina noastră s-a răsturnat.

Atunci am simțit că cineva ne-a luat în palme pentru câteva clipe și ne-a protejat de moarte. Analizând momentul a doua zi, am decis să-mi trăiesc viața cu sens. Am decis s-o fac să conteze.

Și am început să caut locul în care aș putea avea cel mai mare impact. Așa am ajuns să fac proiecte sociale. Aș fi putut să lucrez în același domeniu în SUA sau în Marea Britanie. Dar am preferat să revin în sat.

M-am întors în Cobani pentru că am ce oferi, pentru că am văzut în comunitatea de aici multe nevoi pe care cred că pot să le împlinesc. Am ales să mă întorc în sat, pentru că am simțit o chemare. Eu încerc să corelez cu Dumnezeu toate deciziile importante din viața mea.

Ce înseamnă Neemia și de unde vine numele asociației?

Numele vine din Vechiul Testament și se referă la un rob evreu care slujea la palatul regelui. La un moment dat Neemia aude de la niște oameni că în Ierusalim e dezastru. Social, spiritual, economic – toate lucrurile sunt la pământ.

Și atunci Neemia reacționează. El începe să plângă, el se roagă și începe să se gândească ce ar putea face el pentru poporul său. El s-a gândit la oamenii lui.

Și atunci m-am întrebat: ce fac eu pentru oamenii mei? Iar pentru mine, oamenii mei sunt în primul rând cei din satul în care am crescut. Așa am decis să mă întorc în Cobani, să fondez Asociația Neemia și Centrul Comunitar din Cobani.

Cum a fost tranziția?

A fost puțin dificilă, pentru că am venit cu toată familia. Avem 3 copii, plus la asta, noi cumpărasem casă în Chișinău și tocmai terminasem de făcut reparație. În Cobani a trebuit să luăm totul de la capăt. Copiii s-au adaptat destul de repede și adaptarea lor ne-a dat multă liniște și putere de a continua activitatea.

Am venit ca într-o aventură de familie: puțin naivi, dar foarte dornici și deciși de a face ceea ce contează. Pe 18 august s-au împlinit 4 ani de când ne-am mutat în Cobani.

Care au fost primii pași cu asociația din Cobani?

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să căutăm o locație pentru Centrul Comunitar. După mai multe variante ne-am oprit la fostul magazin de obiecte de uz casnic pe care l-am cumpărat în 2015. Clădirea era într-o stare deplorabilă.

Avantajul nostru a fost faptul că, atunci când ne-am mutat, atât eu cât și soția mea aveam deja experiența de lucru într-o asociație. Prin urmare noi am avut de la bun început viziunea centrului. Știam cum trebuie să fie și să arate.

Fratele meu Alec din SUA era deja implicat cu diverse ajutoare în comunitatea locala din Cobani prin intermediul Asociației Aripile Speranței. I-am împărtășit viziunea mea și am decis să continuăm munca împreună.

Lucrurile au decurs firesc și au evoluat treptat. A fost multă muncă, dar am avut norocul de a atrage lângă noi oamenii potriviți și împreună am reușit să ridicăm un Centru Comunitar pentru oamenii din sat.

În viziunea mea, Centrul comunitar trebuie să fie un loc în care copiilor și tinerilor le place să vină, un loc sigur unde ei se simt iubiți și acceptați, un loc unde pot să învețe ceva pentru a se dezvolta, un loc plin de viață și de oameni care se simt bine și sunt ajutați. Cred că am reușit să facem acest lucru.

Care sunt proiectele și activitățile pe care le derulează Asociația Neemia?

Noi am decis de la bun început să ne axăm activitatea pe 4 componente:

• Componenta socială – activități pentru bătrâni și familiile social vulnerabile.
• Componenta educațională – tabere și diverse cluburi pentru copii.
• Componenta antreprenorială unde încercăm să ajutăm familiile tinere să pună pe roate o mică afacere care ar ține familia unită.
• Și componenta spirituală, deoarece eu cred că o dezvoltare armonioasă include și acest aspect.

Avem o mulțime de cluburi pentru copii și adulți: Clubul copiilor, clubul femeilor și al mămicilor cu bebeluși, clubul de știință, clubul culinar, clubul de lectură, de engleză, de chitară, clubul adolescenților și al voluntarilor.

De exemplu, clubul copiilor e un after school în perioada anului școlar pentru un grup de aproximativ 20 copii care vin la noi de 3 ori pe săptămână și își fac temele, confecționează diverse lucruri, fac lectură, iau masa și se joacă. De asemenea, organizăm tabere de zi pentru copii: de pictură, de engleză, de tâmplărie.

Una din cele mai apreciate tabere este tabăra de fotbal și turneul de fotbal Neemia pe care le organizăm în parteneriat cu Aripile Speranței. E un turneu mult așteptat, atât de copii, cât și de organizatori.

Pe lângă acest lucru, oferim cadouri copiilor de la Grădiniță și Creșă și copiilor din ciclul primar al Gimnaziului Cobani, oferim donații către Gimnaziul Cobani, Grădiniță și Centrul de Sănătate.

Avem și câteva proiecte sociale: proiectul social „Cărbuni pentru familiile vulnerabile”, „Becuri LED: consum redus și economie la factura de curent”, proiectul social „Cozi pentru instrumente de grădină”, „Ajutor familiilor cu nou-născuți”, „Ajutor persoanelor imobilizate la pat”.

Proiectul meu de suflet este cel în care facem donații de cărbuni și hrană pentru bătrâni – un proiect pe care îl ducem deja de 4 ani în care în jur de 20 de bătrâni singuri din sat primesc o masă caldă de 3 ori pe săptămână.

Acesta e unul dintre proiectele care îmi aduce cea mai mare bucurie, dar și o epuizare emoțională, pentru că văd uneori cazuri cutremurătoare. Cazul care îmi vine primul în minte este cel al lui Moș Vasile, un bătrân singur și orb care stă la pat.

Moș Vasile mă așteaptă și îmi cere să-i aduc de fiecare dată o cană cu apă. E un gest simbolic care înseamnă mult pentru mine. Pentru că acești bătrâni se bucură la fel de mult de mâncarea pe care o primesc ca și de atenție și de faptul că le deschide cineva ușa și stă de vorbă cu ei.

Cel mai dureros lucru pentru bătrânii singuri din sat este lipsa de speranță, faptul că sunt uitați și pierduți. Noi încercăm să le dăm speranță și puțin ajutor cu lucrurile casnice ca ei să se simtă oameni și să nu fie abandonați.

Și activitatea nu este limitată doar la satul Cobani…

Corect. Activitatea noastră s-a extins și la nivel de raion. În acest an am distribuit împreună cu Asociația Tășuleasa din România 4000 de cadouri de Crăciun copiilor din regiune. De asemenea, noi oferim spațiu pentru filiala Școlii de Creație de la Glodeni care ține un club de dramaturgie și teatru la centrul nostru.

Cine sunt voluntarii de la Asociația Neemia?

Voluntarii sunt tinerii din sat. Conceptul meu legat de tineri este simplu: eu cred că ei merită să aibă mai multe opțiuni. Uneori în sat ai o singură opțiune – să fii ca toți, să faci ceea ce face toată lumea. Eu cred că tinerii trebuie să aibă șansa de a alege din mai multe opțiuni.

Noi încercăm să le dezvoltăm spiritul de grup, ca ei să conștientizeze faptul că împreună pot face lucruri frumoase și pot avea rezultate. Pentru ei voluntariatul este o oportunitate de a învăța, de a-și forma noi deprinderi și de a câștiga experiență de viață. Îți spun sincer, fără ajutorul voluntarilor nu m-aș fi descurcat.

De exemplu, clubul de cinema a început la inițiativa voluntarilor. Ei s-au organizat singuri. Au adunat niște bănuți din vânzarea biletelor și i-au folosit pentru a cumpăra alimente și bastoane pentru câțiva bătrâni din sat. M-am bucurat mult să văd că pot să facă activități fără implicarea mea.

Puține localități din Moldova au voluntari așa de implicați și de harnici cum avem noi în sat. Iar eu le spun acest lucru cât de des ca să fie motivați în continuare.

Unul dintre momentele mele preferate este acela în care voluntarii preiau mâncarea de la centru și pleacă spre casele bătrânilor ca niște purtători de hrană și de speranță.

Într-un fel, acești tineri sunt ca niște săgeți trase dintr-un arc. Dacă îi formezi bine și le insufli valorile potrivite, ei vor ajunge să le ducă în locuri și la persoane la care arcașul nu ar putea ajunge niciodată.

De unde obțineți finanțare pentru asociație și ce proiecte de viitor aveți?

80% din finanțare vine în prezent din partea organizației Aripile Speranței. Am început să scriem proiecte și sper să atragem cât mai multe fonduri pentru inițiativele pe care le avem. În perioada următoare ne-ar plăcea să extindem centrul, deoarece sala principală este folosită în mai multe activități care se succed la scurt timp și uneori este greu să la facem față.

Dumnezeu îl binecuvântează pe cel care muncește și încearcă. Dacă vrei să faci un lucru bun, trebuie să-l faci și bine.

De asemenea în Cobani este foarte mare nevoie de o casă de bătrâni. Dacă vom obține fondurile și resursele necesare, vom face așa ceva. M-am mai gândit și la o cafenea socială de weekend – un loc în care poți ieși cu familia, ca oamenii să aibă opțiuni. Soția mea este contabilă și vede lucrurile foarte concret. Eu sunt mai curând cu viziunea și cu visele. De aceea ne completăm foarte bine.

Eu am un principiu pe care încerc să-l urmez de fiecare dată. Dumnezeu îl binecuvântează pe cel care muncește și încearcă. Dacă vrei să faci un lucru bun, trebuie să-l faci și bine. De aceea vrem ca pe viitor să facem lucrurile și mai bine și să le ducem la un alt nivel.