Jurnal de tată

La bunici părinții pot fi din nou copii când își redescoperă vechile jucării

Prima vizită la bunici de sărbătorile de iarnă

Trebuia să public acest articol la începutul lunii ianuarie. L-am tot amânat și reprogramat până am renunțat la idee. Azi m-am apucat să scriu un articol despre etapa prin care trece Ilinca la 2 ani și 4 luni. Am realizat că cel mai mare salt pe care l-a făcut în ultimul timp a fost fix după vizita la bunici. Și am ajuns să scriu aproape o pagină doar despre acest lucru.

Prin urmare, iată că public în februarie un text despre prima vizită la bunici de sărbătorile de iarnă, adică cu o lună mai târziu decât ar fi fost relevant. Ce să fac?! Aceasta e viața de părinte: scrii când poți, publici când apuci. Azi am apucat să fac acest lucru pentru că Ilinca e (din nou) răcită și a trebuit să-mi iau concediu ca să-i acord mai multă atenție. Sper să apuc să-l public până se trezește din somnul de amiază.

Revenind la subiect… am deliberat mult dacă merită sau nu să mergem la părinți în contextul pandemiei. Ne-am decis și răzgândit de mai multe ori, pentru că toate argumentele logice erau împotrivă. Ne-am dat seama însă, că părinții noștri nu-și mai strânseseră în brațe nepoata de 9 luni. Așa că ne-am asumat riscul și am mers.

Am făcut teste, am stat de 2 ori în izolare câte 2 săptămâni, ne-am limitat interacțiunea atât cât a fost posibil și am reușit să ducem la bun sfârșit această experiență fără probleme. Răsplata a fost pe măsura sacrificiilor.

În noaptea de ajun, la Chișinău, Ilinca l-a văzut pentru prima dată pe Moș Crăciun care i-a adus multe cadouri și, care, întâmplător, avea vocea foarte asemănătoare cu a bunicului Dumitru.

La țară, fetița noastră a explorat în lung și-n lat curtea bunicilor unde a mângâiat pisica, a dat mâncare la cățel și a luat ouă de găini proaspăt ouate. După care ne-a comunicat 3 informații extrem de importante: cocoșul fură papa de la cățel, bunica bate nucile cu ciocanul și în buzunarul bunicului poți găsi întotdeauna ceva interesant.

Noi am profitat de ocazie și am ieșit din rutina de orășeni izolați, ne-am amintit ce înseamnă să interacționezi și altfel decât pe internet și am mai recuperat din somn. Și, pentru că am avut parte de puțină liniște și odihnă, am ajuns să scriu cumva spontan acest versuri.

La bunici la țară
Internetul merge lent,
Iar timpul se scurge mai încet.
La bunici la țară
Când stai la sobă e mai cald
Decât atunci când este vară.
La bunici la țară
Soarele apare când bunicul sau bunica
Își strânge în brațe nepoțica.
La bunici la țară
Părinții pot fi din nou copii
Când își redescoperă vechile jucării.
La bunici la țară
Își găsește liniștea fiecare
Căci aici timpul are mai multă răbdare.
La bunici la țară
Plutește în aer fericirea.
Aici amară e doar despărțirea.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button