Cu Ilinca la alegeri

La alegerile precedente am mers cu toată familia: eu, soția și fetița noastră Ilinca de 7 luni. Am votat pentru prima dată cu buletin de clujeni. Secția noastră era într-o școală. Așa că, după ce am intrat pe poartă, am luat-o pe Ilinca în brațe și i-am zis.

– Draga tatei, te-am crescut, te-am educat. Acum, că ai cele 7 luni de acasă, a venit momentul să mergi la școală și să-ți cauți și tu un rost în viață.

Ilinca m-a privit nedumerită, mi-a zâmbit după care a gângurit ceva de genul:

– Hai că ești amuzant cu glumele tale de tătic. Să zicem că am râs. Acum lasă prostiile și du-te să votezi dacă vrei să mă mai vezi prin România după 18 ani.

Și m-am dus, și am stat 40 minute la coadă, în soare, și am votat. Probabil că a fost prima dată când m-am bucurat că am așteptat la coadă. Să vezi și să nu crezi: stăteau românii la coadă ca pe vremuri la carne și lapte. Doar că nu se îmbulzeau.

Erau calmi, știau ce trebuie să facă. Nu am mai văzut așa ceva la alegeri niciodată. Acum, după aproape 2 săptămâni, îmi dau seama că alegerile pe care le facem noi acum determină în mod direct felul în care va arăta această țară pentru copiii noștri.

Și că depinde de fiecare din noi să fim responsabili, implicați și informați ca să trăim cu toții într-o Românie mai bună. Și asta în fiecare zi, nu doar o dată la câțiva ani la alegeri. Știu, sună ca un clișeu.

Dar după ce devii părinte începi să te gândești altfel la aceste lucruri. După ce devii părinte îți dai seama că timpul trece prea repede și că trebuie să lași ceva bun în urma ta. Ne vedem la următoarele alegeri, așadar 🙂