Când te surprinde soția făcând ca o găină
În ultimele luni m-am specializat în imitat animale. Și când zic imitat nu mă refer doar la sunete, ci la tot pachetul: prezență scenică, mișcare, contopire cu personajul. Când trebuie să distrezi copilul, nu există jumătăți de măsură.
Probabil că vecinii de sus au impresia că avem în apartament o grădină zoologică. Sper să fie înțelegători și să nu ne pomenim cu vreo reclamație. Fetiței mele îi place cel mai mult cum face calul, câinele și maimuța.
Se pare că lătratul, nechezatul și maimuțăritul îmi ies cel mai bine și mai autentic. Așa de bine că, uneori, când latru mai insistent, îmi răspunde câinele de la vecinii de jos. Pesemne vorbim aceeași limbă.
Zilele trecute eram în plin proces de imitare a găinilor: cotcodăceam, dădeam din aripi și ciuguleam de jos de parcă ar fi depins viața mea de asta. Ilinca mă urmărea atentă și tresărea entuziasmată la fiecare mișcare.
După vreo 10 minute în care m-am dat în spectacol, văd că soția se ițește din bucătărie, analizează scurt situația și îi spune Ilincăi, de parcă nu aș fi fost acolo: „Ilinca, să verifici cuibul în care stă tata. La câtă gălăgie face, sigur s-a ouat!”
Sursă foto