Primele glume de părinți în familia Albu

Ilinca noastră are abia o lună și noi deja facem glume de părinți. Mă întorc într-o seară acasă, soția mă întâmpină la ușa cu privirea obosită. Ne îmbrățișăm, ne pupăm.

– „Ce face cea mai frumoasă mămică din lume?” o întreb.

Dumitrița stă o clipă, mă privește serios și-mi răspunde:

– „Lapte, face lapte…” După care râdem amândoi. Și așa au început glumele în familia noastră.

***

Într-o altă zi, pe la amiază, mâncam în grabă pentru că Ilinca dădea semne de trezire. Așa e când ești părinte, îți organizezi ziua în funcție de când doarme copilul.

– „Mâncăm rapid și după asta mergem s-o schimbăm” propune soția.

– „Eu zic să o mai păstrăm măcar o săptămână. Cine știe ce bebeluș primim la schimb!” îi răspund eu cu o mină serioasă. Umor negru de la omul alb.

***

Mă întâlnesc cu un prieten prin oraș. Povestim fel de fel, iar la finalul conversației omul ține să mă felicite pentru poveștile pe care le scriu pe blog și pe Facebook.

– „Îmi plac mult poveștile pe care le scrii, zice. Mai ales cele amuzante. Bravo ție, ești tata lor!”

– „Deocamdată sunt tata ei, îi răspund. Dar acesta e motivul principal pentru care mai vreau un copil: să pot să le zic oamenilor că-s TATA LOR!”

***

Duminică la amiază, plimbare în familie. Dumitrița intră în carmangeria Moldovan, eu rămân cu căruciorul afară, Ilinca începe să plângă. Încerc s-o liniștesc cu vorba în cărucior – nu merge, o leagăn ușor – nu vrea.

Decid să folosesc „armele grele”. O iau în brațe și încep să-i cânt și să țopăi cu ea pe trotuar. Carmangeria Moldovan din Gheorgheni are vitrine mari de sticlă așa că activitatea mea nu rămâne neobservată.

– „E soțul dumneavoastră?” o întreabă vânzătoarea pe Dumitrița când ajunge la casă. „Ah, ce frumos dansează cu fetița! Să fiți sănătoși!”

Sursă foto