Jurnal de tată

Primele glume de părinți în familia Albu

Ilinca noastră are abia o lună și noi deja facem glume de părinți. Mă întorc într-o seară acasă, soția mă întâmpină la ușa cu privirea obosită. Ne îmbrățișăm, ne pupăm.

– „Ce face cea mai frumoasă mămică din lume?” o întreb.

Dumitrița stă o clipă, mă privește serios și-mi răspunde:

– „Lapte, face lapte…” După care râdem amândoi. Și așa au început glumele în familia noastră.

***

Într-o altă zi, pe la amiază, mâncam în grabă pentru că Ilinca dădea semne de trezire. Așa e când ești părinte, îți organizezi ziua în funcție de când doarme copilul.

– „Mâncăm rapid și după asta mergem s-o schimbăm” propune soția.

– „Eu zic să o mai păstrăm măcar o săptămână. Cine știe ce bebeluș primim la schimb!” îi răspund eu cu o mină serioasă. Umor negru de la omul alb.

***

Mă întâlnesc cu un prieten prin oraș. Povestim fel de fel, iar la finalul conversației omul ține să mă felicite pentru poveștile pe care le scriu pe blog și pe Facebook.

– „Îmi plac mult poveștile pe care le scrii, zice. Mai ales cele amuzante. Bravo ție, ești tata lor!”

– „Deocamdată sunt tata ei, îi răspund. Dar acesta e motivul principal pentru care mai vreau un copil: să pot să le zic oamenilor că-s TATA LOR!”

***

Duminică la amiază, plimbare în familie. Dumitrița intră în carmangeria Moldovan, eu rămân cu căruciorul afară, Ilinca începe să plângă. Încerc s-o liniștesc cu vorba în cărucior – nu merge, o leagăn ușor – nu vrea.

Decid să folosesc „armele grele”. O iau în brațe și încep să-i cânt și să țopăi cu ea pe trotuar. Carmangeria Moldovan din Gheorgheni are vitrine mari de sticlă așa că activitatea mea nu rămâne neobservată.

– „E soțul dumneavoastră?” o întreabă vânzătoarea pe Dumitrița când ajunge la casă. „Ah, ce frumos dansează cu fetița! Să fiți sănătoși!”

Sursă foto

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button