Jurnal de tată: Ilinca a făcut primii pași
Ilinca merge susținută de mânuțe de vreo 2 luni. Unchiul Silviu i-a făcut cadou în septembrie un cărucior cu mâner și de atunci face ture prin casă sprijinindu-se de el. Acum 2-3 săptămâni a început să stea singură câte un pic în picioare. Doar că se teme și se așează repede.
Ieri, când am ajuns acasă, soția a venit cu Ilinca să mă întâmpine. Nu știu ce s-a întâmplat, dar când m-a văzut, Ilinca a uitat pentru câteva clipe de frică și a făcut câțiva pași spre mine singură, fără niciun sprijin. Ne-am bucurat toți 3 ca niște copii.
Și apoi am început exercițiile: eu într-o parte, soția în cealaltă, iar Ilinca între noi, făcând pași ca un pendul – ba spre unul, ba spre celălalt. Și e bucuroasă nevoie mare că poate face un lucru nou, iar noi ne bucurăm de bucuria ei. Sunt pași mici pentru umanitate, dar un salt enorm pentru fetița noastră (ca să-l parafrazez pe Neil Armstrong).
Pe de-o parte, abia aștept să înceapă să meargă singură. De când o susținem de mânuțe ca să meargă ne cam doare pe amândoi spatele din cauza poziției. Pe de altă parte, îmi și imaginez cât va trebui să alergăm după ea atunci când o să învețe să meargă bine. Îmi imaginez și parcă abia aștept 🙂