Ilinca și misterul termostatului

Ilinca a început să spună minciunele. Să vă povestesc. Voiam să șterg praful pe dulapul Ilincăi. Urc pe scaun, dau jos de pe dulap 2 cutii și termostatul care reglează temperatura microcentralei. Le pun pe podea și urc din nou pe scaun cu cârpa umedă. Mi se pare că aud un foșnet, dar nu îi dau atenție. Termin treaba, pun lucrurile la loc și îmi văd de treabă.

Peste vreo oră mi se face cald, da’ cald de îmi venea să deschid geamul. Mă gândesc în gând: „Poate sunt în călduri?! Nu, n-are cum. Unde s-a mai văzut om însurat în călduri. Poate am febră. O fi Covid? Aoleu! O fi grav, doctore?” După care îmi arunc privirea întâmplător pe termostat.

Temperatura setată: 34°C

O întreb pe Ilinca: „Puiule, ai modificat temperatura la termostat?” Zice: „Nuuuu!”

O între pe soție: „Dragă, ai modificat temperatura la termostat?” Zice: „Nu!”

Mă între pe mine: „Mă, ai modificat temperatura la termostat?” Zic: „Parcă nu!”

Mister…

Mă gândesc în gând: „Poate încep să fiu amnezic?! Poate fac lucruri fără să-mi dau seama. Poate uit de la mână până la… termostat. E adevărat că mi-a luat soția un supliment care stimulează memoria. Și că tot uit să-l iau. Dar de aici și până la 34°C e cale lungă. O fi grav, doctore?”

Pe scurt, mister…

Peste vreo două ore mă fac că am treabă din nou pe dulăpiorul Ilincăi. Urc pe scaun, dau jos de pe dulap 2 cutii și termostatul care reglează temperatura microcentralei. Le pun pe podea și urc din nou pe scaun. Mi se pare că aud un foșnet, dar de această dată îi dau atenție și cobor fulgerător ca un felin.

Văd cum o mână grăsună preia termostatul, îl butonează rapid, îl pune discret la loc și dispare. Mister elucidat! Vestea bună: Nu sunt amnezic! Vestea proastă: Ilinca a început să spună minciuni. Oare ce să fac? O fi grav, doctore?