Ilincăi îi cresc măselele: mici răzbunări în familie
De vreo 2 luni Ilincăi au început să-i crească măselele. Una câte una, au început să încolțească de sub gingii. Îi cresc cu 2 viteze: încet și foarte încet. Iar noi simțim că o luăm razna: repede, prea repede. Probabil că o doare foarte tare, pentru că plânge întruna, se trezește de multe ori noaptea și se irită din orice fleac.
„A doua perioadă de colici” – așa a denumit soția această perioadă, pentru că așa de stresați n-am mai fost de anul trecut când ne luptam cu colicii. Diferența majoră este că, între timp, Ilinca a învățat să meargă și are plămâni mai puternici – deci ne poate urmări plângând prin toată casă.
N-ai unde să fugi, n-ai unde să te ascunzi.
Avem așadar o fetiță plângăcioasă, care salivează mult și 2 adulți stresați și obosiți care fac haz de necaz ca să nu o ia cu totul pe arătură. De exemplu, într-o zi am urcat-o pe Ilinca pe umeri și am început să țopăi cu ea prin casă ca s-o distrez.
De la atâta țopăială și distracție, fetița a început să saliveze și mai abundent. Așa de abundent, încât vreo două șuvoaie de bale i s-au scurs de pe bărbie și au pornit la vale spre fruntea mea. Soția a privit impasibilă scena, iar la final a remarcat amuzată: „cred că ți-a curs ceva pe frunte”.
Răzbunarea a fost cruntă și nu s-a lăsat așteptată.
Câteva ore mai târziu, soția o smotocea pe Ilinca într-o ședință prelungită de pupături și îmbrățișări. Era așa de prinsă de proces, încât nu a observat că Ilincăi îi cursese nasul. Am lăsat-o să o pupe mai departe, după care am remarcat în trecere: „cred că ți-a rămas ceva pe obraz”.
Sursă img