Jurnal de tată

Cum mi-a învinețit Ilinca degetul de la picior

Ilinca are o colecție de cărți foarte drăguțe. Pe majoritatea le-am primit cadou de la bunici, nași, prieteni și de la rude. Ce să-i aduci cadou unui copil de 1 an? O jucărie și o carte. Uite așa s-au adunat în camera Ilincăi o sumedenie de cărți de toate tipurile, culorile și mărimile.

Ilincăi îi place să o luăm în brațe, să o ducem la rafturile cu cărți și să-și ia singură cartea. Uneori o ține bine în mână, alteori îi mai scapă. În acea zi fatală deznodământul a fost cel din urmă. Cartea pe care o luase era medie, groasă și compactă – pe scurt proiectilul ideal.

Era o carte despre culori care, până atunci, îmi era simpatică. De la acea întâmplare mă feresc de ea ca de dracu’ tămâie și, de fiecare dată când o revăd, parcă mă ia cu leșin. Pe scurt, Ilinca a luat cartea în brațe, s-a răzgândit în ultimul moment și nu a mai pus-o înapoi, ci a aruncat-o așa cum fac de multe ori copiii.

Am observat traiectoria descendentă abia pe la jumătatea drumului, pentru că eram ocupat să-mi scot din talpă o figură de lemn pe care călcasem din greșeală (de parcă ar călca cineva special pe așa ceva).

Obiectul contondent s-a deplasat spre piciorul meu stâng cu o accelerație de 10m/s² și l-a lovit cu muchia fix în unghia de la degetul mare. Surpins, degetul s-a înroșit pe loc.

Fac o paranteză: de câteva luni am convenit cu soția să avem grijă ce cuvinte și expresii folosim când vorbim cu Ilinca. Copiii înregistrează totul. Îi spui o prostie azi, uiți și te trezești că ți-o repetă în gura mare în cel mai nepotrivit moment. De exemplu când ai casa plină de oaspeți sau într-un autobuz aglomerat

Așadar fără expresii ciudate în preajma copilului, evităm înjurăturile și exclamațiile, iar, unde nu se poate, le înlocuim cu altceva gen, „Vai, nu se poate!”, „Dumnezeule!”, „Sfinte Sisoe!” sau, în cazuri grave, „Paștele mă-tii”. Și cu asta am închis paranteza.

Când colțul cărții a intrat în contact direct cu degetul meu am rămas pentru o clipă mut. Am avut puterea să o pun pe Ilinca jos și am alergat șchiopătând în altă cameră, am închis ușa după mine și mi-am descărcat arsenalul. Nu a fost niciuna din expresiile enumerate mai sus.

Concluzia întâmplării: dacă ai carte – ai parte… de degete vinete.

Sursă img

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button