Cum se naște un blog…
Blogul omului alb a fost de la bun început un ”copil” special. Conceput între neuroni, sinapse și salturi electrice, alături de misterele nedezlegate ale creierului uman, blogul a fost un copil dorit și mult așteptat.
A apărut ca o idee vagă, neclară care s-a limpezit în timp și a început să lupte pentru un loc sub soare, ca o sămânță ce caută calea spre lumină. După câteva săptămîni de la concepere blogul trimitea regulat ping-uri –”sînt aici, sînt parte din tine și am nevoie de atenția ta”.
După doar două luni de ”gestație” s-a născut un blog frumos și sănătos 2.0 înveşmîntat în coduri şi style sheet-uri alese. Travaliul nu a fost dificil. Greul însă abia începea, pentru că nici omul alb, nici noul născut nu prea aveau habar cu ce se manîncă blogging-ul.
La o săptămînă i-a crescut primul tag. Spre deosebire de alți copii, andreialbu.com a învățat mai întîi să vorbească și abia după aceea să meargă. A rostit primul keyword în prima lună de la naștere, iar după încă una articula deja tag line-ul, titlul și descrierea.
La vîrsta de șase luni apărea primul articol. Blogul era la primul său permalink. Au urmat plug-in-urile, categoriile și paginile. Cît de fericiți am fost amîndoi la primul commentariu primit! Cîtă satisfacție la lansarea feed-ului rss.
A urmat o perioadă de tatonări, încercări, greșeli și realizări în care atît copilul, cît și tatăl au învățat și au descoperit împreună lumea online. Relația lor a devenit mai mult decît părintească, ei au devenit prieteni buni care gîndesc și respiră la fel, iar acum, după 4 ani de blogging, lucrurile par să meargă din ce în ce mai bine.
